Rovana Plumb

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege și stimați colegi,

Raport privind Comunicarea comună a Comisiei Europene și Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu privind o abordare strategică în ceea ce privește reziliența în cadrul acțiunii externe a Uniunii Europene.

Comisia pentru afaceri europene și-a întemeiat opinia pe proiectul de opinie al Comisiei pentru politică externă, pe nota Ministerului Afacerilor Externe, pe Rezoluția Parlamentului European din 1 iunie 2017 și propune: Comisia pentru afaceri europene a exprimat opinia că axul principal în arhitectura rezilienței ar trebui să fie asigurarea dreptului la viață și, în consecință, construcția rezilienței ar trebui să se concentreze pe gestionarea celor mai mari riscuri pentru însăși existența oamenilor.

A reținut că buna guvernanță este cel mai puternic instrument pentru sporirea rezilienței și că guvernele, având responsabilitatea principală de a răspunde nevoilor populației lor, au și responsabilitatea principală pentru integrarea rezilienței în cadrele de politică națională și locală ale fiecărei țări.

A subliniat că exploatarea dimensiunii transformatoare a rezilienței reprezintă un element esențial pentru succesul înglobării sale în acțiunea externă a Uniunii și că acest succes va conduce, în cele din urmă, la o adevărată cultură a rezilienței.

Aș semnala totuși că reziliența nu este un panaceu universal și că, pentru a putea fi credibilă, va trebui să-și marcheze limitele cât se poate de exact.

Comisia a observat că, în detaliile sale, procesul de asigurare a rezilienței induce situații paradoxale, de vreme ce sunt domenii și situații în care se poate opera relativ facil cu noțiunea de reziliență, dar sunt alte domenii și situații în care nu se poate opera cu această noțiune, întrucât aceeași acțiune poate produce concomitent efecte pozitive și negative asupra rezilienței unor componente diferite ale aceluiași sistem.

A observat că rămân încă de clarificat concepte, interacțiuni, modalități de transpunere în practică a unor deziderate ambițioase. Astfel, este dificil de evaluat cum va funcționa operaționalizarea și includerea aspectelor legate de consolidarea rezilienței în practică, în structurarea și implementarea unor politici.

A subliniat că, deși în comunicarea comună se pune accentul pe îmbunătățirea rezilienței statului și a societății, are loc transpunerea rezilienței și în zona persoanei, iar acest fapt creează dificultăți, întrucât factorii determinanți țin de structura psihosocială a fiecărui individ, iar curajul, inteligența, discernământul, capacitatea de adaptare, rezistența la stres și alte asemenea caracteristici personale nu pot face obiectul unui algoritm utilizabil în scopul realizării obiectivului comunicării comune.

Supunem aprobării plenului Camerei Deputaților opinia în forma adoptată de către Comisia pentru afaceri europene. Mulțumesc.