Lucreția Roșca

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege și stimați colegi,

Am vrut neapărat să iau cuvântul la acest proiect de lege, pentru că nu putem să nu îi dăm importanța cuvenită, atâta timp cât Parlamentul României, și acesta, actual, și cel care a fost, a făcut tot ce a fost posibil ca să-i ajutăm pe cei care au fost victimele acestui tragic eveniment.

Deși acest eveniment, petrecut pe 30 octombrie 2015, a fost cauza aparentă a demisiei Guvernului Ponta, la doar o lună, când Guvernul nou-instituit dădea Ordonanța nr. 56, ordonanța aceea însemna..., iar noi am transformat-o, Parlamentul trecut, în martie 2016, am transformat-o în Legea nr. 32, ordonanța de atunci se adresa, conform datelor pe care MAI-ul ni le punea la dispoziție, celor 29 de pacienți transferați la ora aceea în alte state membre ale Uniunii sau în state terțe, cu posibilitatea plecării în luna următoare a încă 20 de pacienți, victime ale acestui eveniment.

Vreau să vă spun că, în 2015, efortul bugetar, banii plăți au fost din Fondul de rezervă al Guvernului și au însemnat aproximativ 311.000 de euro. Iar acum, când noi avem de adoptat Ordonanța Guvernului nr. 74, care de fapt prelungește termenul de a plăti cheltuielile tuturor tratamentelor, din decembrie 2016 până în decembrie 2018, dar și garanția plății în avans a unor tratamente pe care, conform datelor MAI de acum, cei 20 de pacienți pe care..., pacienții noștri, tineri români, le fac în străinătate, suma estimată ar fi de 500.000 de euro/pacient, până în 2018.

Spun acestea ca să înțelegeți că suma, oricât ar fi de mică sau de mare, înseamnă tratamentul postcombustie, tratamentul sechelelor, tratamentul necesar pentru reintegrarea în societate a acestor tineri. Deci s-a depășit pericolul vital, dar ei trebuie reintegrați.

Vă mulțumesc.