Titus Corlățean

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,

Comisia pentru politică externă a fost sesizată pentru aviz în legătură cu acest subiect și am beneficiat de participarea reprezentanților conducerii Oficiului Român pentru Adopții, și vreau să apreciez și să vă mulțumesc pentru conținutul discuțiilor.

Au fost două astfel de ședințe și, până la urmă, și pe baza unor materiale scrise primite, dar și a evaluărilor, Comisia pentru politică externă, cu majoritate de voturi, a adoptat un aviz negativ.

Am să încerc să explic pe scurt. Textul este la dispoziția dumneavoastră, sunt chestiuni și de formă, dar și de fond, fără să negăm câteva elemente valoroase din proiectul legislativ respectiv.

Însă am spus-o de la bun început, și aceasta este poziția cel puțin majoritară în Comisia pentru politică externă, că noi eram mai degrabă în favoarea eliminării unor bariere birocratice, inclusiv prin reglementări legislative pentru accelerarea procedurilor de adopție internă, și acesta este un lucru la care ținem foarte mult.

În al doilea rând, dacă ne uităm la ceea ce înseamnă adopție internă, care este așa, o chestiune care sună bine, în realitate, și astăzi sunt permise adopții internaționale, putem avea opțiuni diferite cel puțin. Opțiunea unora dintre noi, printre care mă număr și eu, este că trebuie privilegiată adopția internă. Or, acest proiect de lege confirmă menținerea și poate chiar posibilitatea unor adopții internaționale pe o scară ceva mai largă.

Pe de altă parte, a fost o întreagă discuție pe marginea introducerii prin acest proiect de lege a unui concept oarecum nou, nu totalmente nou, cel de reședință obișnuită.

Noi am ținut cont și de ceea ce spune Consiliul Legislativ într-o manieră extrem de clară, că riscă să introducă foarte mare confuzie, în condițiile în care, cel puțin până de curând, legislația românească includea referiri explicite în Codul civil doar la domiciliu și, respectiv, reședință.

Am înțeles necesitatea de a se pune de acord cu Convenția europeană în materie, dar, pe de altă parte, avem deja o noțiune, reședință obișnuită – introdusă în noul Cod civil, care nu a intrat în vigoare –, și subliniez, atenție!, o altă definiție. Deci, practic, avem același concept cu două definiții diferite în legislația românească, din punct de vedere al tehnicii legislative. Este o chestiune aberantă din punct de vedere juridic.

Pe de altă parte, nu oprea nimeni Guvernul României să facă o declarație, să o depună la depozitar, la Secretariatul General al Consiliul Europei, care este depozitarul Convenției europene, în care să introducă clar ce înțelegem noi prin „reședință obișnuită” din Convenția europeană, transpusă în plan intern.

Sunt chestiuni de tehnică legislativă, sunt și altele, nu vreau să dezvolt, cert este că noi ne menținem avizul negativ, iar Grupul parlamentar al PSD va vota în consecință.