Tamara Dorina Ciofu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege,

Stimați colegi,

Distinși parlamentari,

„Necesitatea alinierii manualelor alternative la programa școlară”.

În deschiderea noii sesiuni parlamentare vă propun abordarea unui subiect de o importanță majoră, care angrenează într-o mare măsură atât forțele politice și administrația centrală, cât și forțele societății civile. Sistemul educațional și politicile publice adoptate pentru reformarea acestuia nu sunt mereu în dezbatere publică, ci ne suscită interesul în preajma examenelor naționale. Consider că sistemul educațional merită o discuție permanentă, responsabilă și incluzivă, pe parcursul întregului an, și nu doar în preajma evenimentelor care sunt foarte mult mediatizate.

De aceea, propun inițiativa de a dezbate eficacitatea reformei curriculare și a manualelor alternative. La aproximativ 15 ani de la reforma curriculară inițiată între anii

1998 și 2000, părerile profesorilor, elevilor și părinților sunt încă împărțite în ceea ce privește utilizarea manualelor alternative. Decizia privind adoptarea acestui tip de manuale a fost luată pentru a stimula creativitatea și interactivitatea elevilor cu materia școlară.

Totodată, reforma curriculară și-a propus și diferențierea instruirii elevilor, lăsând profesorilor libertatea de a alege modalitatea de livrare a materiei în funcție de necesități și de competențele identificate pentru fiecare clasă de elevi în parte. Profesorul nu mai este astăzi un simplu executant al programei școlare, ci are posibilitatea de a personaliza și de a adapta atât informațiile, cât și metoda de învățare abordată cu fiecare clasă de elevi în parte.

Cu toate acestea, la 15 ani de la introducerea manualelor alternative, ne aflăm în situația în care profesorii și elevii reclamă diferențe majore între manualele alternative de pe piață, diferențe care se reflectă și în relația cu programa școlară. Un exemplu în acest sens este definirea expresiei „numai dacă” în trei manuale diferite, cu trei abordări diferite – conform celor trei manuale, „numai dacă” poate fi echivalență, implicație sau implicație inversă. Care dintre cele trei variante este cea pe care o notează evaluatorul în cadrul unui examen național? Care dintre cele trei variante este cel mai ușor de înțeles și de asimilat de către elevul de nivel mediu?

Astfel, ideile pot fi exprimate diferit, însă diferența dintre acestea nu poate prejudicia conținutul științific. Însă abordările diferite ale manualelor alternative sunt încurajate de programa vagă, neclară și confuză.

De aceea, consider că este necesar ca la 15 ani de la reforma curriculară instituțiile statului, împreună cu asociațiile de profesori și elevi să demareze un amplu studiu care să aducă în discuție efectele introducerii manualelor alternative și modalitatea de a alinia programa școlară la realitatea ce o găsim pe piața muncii. Scopul final al sistemului educațional nu este învățătura de dragul învățăturii, ci transpunerea competențelor și abilităților pe piața muncii. Manualele alternative au democratizat învățarea, însă programa școlară este în continuare neadaptată la cerințele de pe piața muncii, atât cea românească, cât și cea europeană.