Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege,

Stimați colegi,

Pe 28 mai am marcat Ziua internațională de acțiune pentru sănătatea femeilor.

Vă amintesc art. 34 din Constituția României, alineatul (1): „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.”

Alineatul (2): „Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei, a sănătății pacienților.”

România ocupă primul loc din Europa în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin, de 6,3 ori mai mult decât media țărilor Uniunii Europene.

Sunt circa 9,5 milioane de femei cu vârsta de peste 15 ani în România care se află sub risc de cancer de col uterin. Acesta este și cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din țara noastră. În jur de 3.500 de femei se îmbolnăvesc în fiecare an, iar dintre acestea mult peste jumătate, circa 2.000, mor.

2.000 de vieți care ar putea fi salvate! 2.000 de familii îndoliate! Mulți copii fără mame!

Mai mult, supraviețuitoarele trec, de cele mai multe ori, printr-o intervenție chirurgicală radicală, în urma căreia calitatea vieții lor scade considerabil, iar trauma psihică asociată este și ea extrem de importantă, atât pentru femeile care suferă o histerectomie, cât și pentru soțul și toată familia pacientei.

Toate acestea pentru că statul român, prin toate instituțiile sale, nu face tot ce este obligat constituțional să facă, pentru binele cetățenilor și cetățenelor sale.

Cancerul de col uterin poate fi prevenit prin controale periodice. Diagnosticat în stadii incipiente, el poate fi tratat și vindecat. În ciuda acestor chestiuni cunoscute, a durat nedrept de mult până când statul român a ajuns să deconteze testul citologic Babeș-Papanicolau. În România, din cauza incidenței crescute a cancerului de col, recomandările sunt ca testul PAP să se efectueze în fiecare an.

Cu toate acestea, fondurile alocate acestui program nu sunt nici pe departe suficiente, pentru că toate celelalte

investigații medicale nu sunt gratuite. În plus, în orașele mici, în mediul rural, fie nu există deloc medici specialiști, fie nu există suficienți.

Cancerul de col uterin nu are vârstă, iar medicii observă îmbolnăviri la paciente din ce în ce mai tinere, însă doar în orașele mari și în centre medicale private acestea au o alternativă la tratament, la viață.

Am asistat cu mâhnire la promovarea unor inițiative legislative care să încurajeze natalitatea în mod populist, când o preocupare autentică pentru natalitate s-ar traduce în primul rând printr-o investiție reală în sănătatea femeilor.

Cancerul de col uterin este asociat de multe ori cu cancerul de sân – a doua cauză de deces a femeilor din România.

O prioritate ar trebui să fie și asigurarea de psihoterapie pentru supraviețuitoarele acestei boli, pentru familiile lor. Inutil să vă spun ceea ce știți deja: deși sunt decontate, conform legii, nu sunt bani în sistem suficienți.