Ioan Ghișe

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne senator și stimați domni senatori, Vin în fața dumneavoastră pentru a arăta de ce o astfel de abordare, cum este cea din propunerea legislativă, nu este bună. În mandatul trecut, cu Guvernul partidului nostru, s-au comis greșeli, ca în orice situație executivă în România.

Una dintre ele, în opinia mea, am susținut și atunci, în Camera Deputaților, a fost aceea care a făcut ca președinții de consilii județene să fie aleși uninominal, dar să se alăture deliberativului, pe care să-l și conducă.

Acum suntem pe punctul de a comite o nouă greșeală, și am să vă dau următorul exemplu. Noi strălucim prin lipsă de performanță în administrația publică locală, printre altele, pentru că avem criterii de selecție defecte. În România, sistemul de alegeri generează șase tipuri de aleși după patru sisteme diferite. Aleșii la care mă refer sunt: Președintele României, parlamentarii, consilierii locali, consilierii județeni, primarii și viceprimarii, președinții și vicepreședinții de consilii județene.

Acum, care este marea noastră problemă? Sistemul de selecție este că se alege personajul cel mai popular, căruia, după aceea, îi „dăm în pix” să dea drepturi cetățenești sau să execute politici publice pentru care el nu are competența specifică. Este îndeobște cunoscut că, mai ales în mediul rural, cine devine popular, dacă îmi permiteți, la cârcima satului, cu oamenii influenți din sat, ajunge, în unele cazuri, primar, după care suntem surprinși și foarte dezamăgiți să vedem că omul nu are habar de probleme de administrație, pentru că legea nu-i cere să fie nici jurist, nici economist, și așa mai departe.

Și, atunci, ce cred că merită să facem? Cred că merită să generăm sisteme care să funcționeze, și nu să dăm puteri prea multe unui om. În cazul de față, când și gradul de legitimitate al reprezentantului comunității locale scade, noi nu facem decât să generăm, din păcate, din nou, forme fără fond.

Închei expunerea mea prin a spune următorul lucru: modelul anglo-saxon de administrație publică locală este următorul: puterea de execuție a politicilor publice stă în mâna tehnocratului, a acelui așa-numit _city manager_ , care dă concurs pentru un contract de performanță, pe care să-l execute pe parcursul a 4 ani, să spunem, dar doi ani pe o legislatură și doi ani pe altă legislatură a deliberativului local sau județean. Acest sistem face să iasă de sub influența politicului execuția politicii publice, iar aceasta să se facă de către un tehnocrat.

Or, noi, prin ceea ce facem acum, generăm o situație nefericită, în sensul că un alt guvern, peste câțiva ani, dacă se aplică aceeași rețetă, datorată unui moment de oportunitate, va genera un alt sistem de alegeri, iar peste patru ani, din nou, un alt guvern, nemulțumit de raportul de forțe, va crea o generare partizană, să spunem, pentru primari sau pentru președinții de consilii județene.