Ioan Ghișe

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Așa cum spunea domnul secretar de stat, pare că este o descărcare de gestiune, în sensul că banii s-au luat, banii s-au mâncat, lumea s-a distrat.

Ceea ce doresc să vă spun este așa: vă rog respectuos să vă aplecați atenția asupra Constituției, art. 115 alin. (3) și (5), și, mai apoi, asupra Legii nr. 590/2003 privind tratatele internaționale, art. 1 lit. o).

De ce? Pentru că în această lege se vede simplu și clar că un astfel de acord poate fi un contract de stat și are un regim legal. Or, noi suntem puși în situația de a veni să aprobăm ceea ce s-a generat ca succesiune de acorduri – că le zice ba scrisori de intenție, ba aranjament stand-by – începând cu martie 2011.

Chestiunea este următoarea: noi ajungem să modificăm prin aceste acorduri programul de guvernare, care este legea prin care Parlamentul îi dă mandat Guvernului s-o aplice în gestionarea țării. Or, lucrurile se modifică prin scrisori de intenție și aranjamente, care, peste un an și jumătate, doi, vin să fie aprobate formal prin lege.

De ce spun acest lucru? Pentru că în aceste zile se va aproba la Washington, în boardul FMI, mi se pare că pe 12 septembrie, un nou acord – îi spune preventiv, stand-by, cum i-o spune –, pe care probabil că o să-l aprobe Parlamentul peste vreo doi ani. Or, nu este normal. De ce? Pentru că este vorba de banii publici, banii cetățenilor României, care se aprobă prin legea bugetară, iar programul de guvernare se aprobă prin lege, în Parlament.

Ce vreau să evidențiez? Acum, sigur că suntem puși în fața unui fapt împlinit, probabil că se va da un vot formal, însă, de principiu, nu este corect – bașca, nu e constituțional – să împrumuți pe cineva fără acordul lui.

În înțelegerea mea, și nu doar a mea, normal este ca întâi Guvernul să vină în Parlament să fundamenteze necesitatea și oportunitatea realizării unui acord. Se definesc niște parametri generali, în care apoi Guvernul să negocieze, să se realizeze acel contract de stat, care, evident, ulterior, poate fi aprobat. Pentru că, repet, mizele sunt uriașe. Noi ajungem că, de fapt, nu mai guvernează Guvernul României, că guvernează FMI și execută Guvernul României, după care noi, după doi ani, venim și suntem de acord.

Deci am vrut să sesizez acest aspect, pentru că este firesc, în înțelegerea mea, să se schimbe succesiunea momentelor. Nu întâi se semnează acordul, se execută și, peste doi ani, noi îl aprobăm.

Mulțumesc pentru atenție.