Mihai Cristian Apostolache

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Administrația publică locală ca subsistem al sistemului administrației publice din România a suferit modificări profunde după Revoluția din decembrie 1989.

Trecerea de la sistemul centralizat de comandă la sistemul descentralizat actual s-a făcut în mai multe etape, lucru care a condus la îmbunătățirea permanentă a legislației aplicabile activității autorităților administrației publice locale.

Despre modificări legislative în domeniul administrației publice locale doresc să vorbesc și eu astăzi.

Este cunoscută intenția Ministerului Administrației și Internelor de a aduce anumite modificări legii care guvernează administrația publică locală, modificări care sunt necesare, dar care trebuie să mențină în continuare linia de demarcație dintre executivul din plan local și cel deliberativ.

Din punctul meu de vedere se impune ca o necesitate eliminarea din cuprinsul Legii administrației publice locale a ideii de subordonare a viceprimarului față de primar. Viceprimarul este și el ales local, chiar dacă este ales prin vot indirect de către consilierii locali. Prin urmare, viceprimarul este înlocuitorul de drept al acestuia, dar nu și subordonatul primarului.

De asemenea, este necesară stipularea expresă în lege care dintre cei doi viceprimari, în cazul municipiilor reședință de județ, este înlocuitorul de drept al primarului.

Se impune, de asemenea, introducerea în Legea nr. 215 a dreptului primarului de a propune consiliului local candidatul pentru funcția de viceprimar din rândul consilierilor și după consultarea grupurilor politice reprezentate în consiliul local.

Pentru a nu mai apărea probleme în practică, trebuie să se interzică printr-o normă expresă a legii posibilitatea ca primarul și consiliul local să-și atace reciproc actele emise sau adoptate la instanța de contencios administrativ.

Cele două autorități prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe trebuie să colaboreze în vederea satisfacerii intereselor cetățenilor, și nu să se obstrucționeze reciproc, pentru că astfel și-ar pierde sensul existenței lor, și anume, acela de soluționare și gestionare, în numele și interesul colectivității locale pe care o reprezintă, a treburilor publice.

Relațiile din interiorul subsistemului administrației publice constituie în mare măsură elementul esențial de care depinde dezvoltarea unei societăți democratice și a unei activități eficiente în cadrul sistemului social global. Pentru a limita tendința administrației centrale de a se amesteca în problemele autorităților locale autonome se impune completarea Legii administrației publice locale, mai exact art. 8 alin. (1) care instituie obligația consultării structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale de către autoritățile administrației publice centrale, înainte de adoptarea oricărei decizii care privește problemele locale, cu specificarea faptului că fără avizul conform al acestor structuri asociative, actele emise de autoritățile centrale sunt lovite de nulitate absolută.