Gheorghe Pavel Bălan

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Egalitatea de gen – doar o expresie frumoasă pe agendele politice?”.

Dintotdeauna, egalitatea femeilor cu bărbații a preocupat lumea politică, dar, din păcate, mai mult pe hârtie, ca declarații de bună intenție în campaniile electorale și în adjudecarea unor scopuri electorale masculine, mai mult la nivelul alegerilor parlamentare naționale sau al celor europene.

Astăzi sărbătorim „Ziua Internațională a Femeii”, prilej de a felicita femeile pentru tot ceea ce reprezintă ele pentru familie, pentru societate, pentru echilibrarea dinamicii vieții noastre de zi cu zi. Cu toate acestea, nu mi-am propus să rivalizez în ale condeiului cu marii noștri poeți, care au știut cel mai bine să așeze femeile, mamele, surorile și fiicele noastre, la loc de cinste în antologiile atât de cunoscute și de apreciate.

Eu nu vreau decât să atrag atenția asupra conului de umbră, cu toată stima, de care „se bucură” din partea noastră tovarășele noastre de viață și colegele noastre de muncă, în care sunt plasate și uitate, de cele mai multe ori, chiar și acum, în vremurile moderne. Fără a fi patetic, pot să afirm, cu certitudine, că însăși soarta democrației merge astăzi mână în mână cu reprezentarea egală a femeilor la nivel instituțional și că rolul partidelor politice în această problemă este cu adevărat decisiv, rol pe care Partidul Social Democrat și l-a asumat și îl respectă, aspect pe care l-am recomanda, cu căldură, și altor partide politice.

Femeile reprezintă 25% din membrii parlamentelor naționale și 31% în Parlamentul European. Cu toate acestea, doar 11% din pozițiile de vârf în companii importante la nivel european sunt deținute de femei.

Discriminarea, așadar, este încă bine instalată, la fel cum este și violența împotriva femeilor. Aceste aspecte îmbracă cele mai diverse forme, de la violența domestică, căreia îi cad victimă atâtea femei, care preferă să treacă sub tăcere excesele teribile ale partenerilor de viață decât să se compromită public, la hărțuirea sexuală și culminând cu cea mai abominabilă formă de exploatare, traficul de carne vie, căruia îi cad victime neajutorate, anual, atâtea reprezentante ale sexului frumos.

În Uniunea Europeană procentul se ridică la aproximativ 17, ceea ce este îngrijorător și impune măsuri drastice și urgente, prin efortul concertat al tuturor factorilor responsabili atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

Să nu uităm că femeile reprezintă cam 52% din populația Uniunii Europene. Din ce în ce mai multe voci se întreabă de ce nu pot avea reprezentare egală femeile în alegerile europene, în instituțiile europene, de ce nu și în parlamentele naționale. Procentul reprezentativității parlamentare europene a fost ridicat totuși de la 16 în 1979, la 31 în 2009, dar, în prezent, se dorește o reprezentare egală.