Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să prezint o declarație politică nu foarte lungă, dar foarte importantă, pe care am intitulat-o „Contribuția substanțială din acest an a agriculturii la PIB-ul României”.

Ori de câte ori se vorbește despre relansarea economiei naționale, fie că o fac politicienii, economiștii sau alte personalități din țară ori străinătate, preocupați de așezarea României în procesul dezvoltării în conformitate cu potențialul material și uman de care dispune, agricultura este cel mai pomenit contribuabil la creșterea produsului intern brut.

Este o subliniere pe care, să recunoaștem, au făcut-o și strategii economiei de comandă, cu deosebirea că din gândirea lor lipsea cu desăvârșire ideea de competitivitate.

Repunerea în drepturi a celor năpăstuiți, prin retrocedarea pământurilor deținute cândva de ei ori de părinții lor, s-a dovedit a fi o măsură care, din păcate, nu a fost urmată de o politică menită să le stimuleze interesul pentru a-și cultiva ogorul, în așa fel încât să se apropie cât mai mult de performanțele înregistrate în țările cu potențial pedoclimatic similar. Acest lucru s-a putut vedea din faptul că, de la an la an, au crescut îngrijorător de mult suprafețele agricole – cu o pondere foarte ridicată a arabilului – rămase nelucrate.

Politicienii și, într-o mare măsură, și cei cărora le-a fost încredințată gestionarea acestei inestimabile avuții naționale s-au limitat la a constata fenomenul și la înșirarea măsurilor – de ei avute în vedere – pentru ieșirea de pe panta declinului.

Admiterea țării noastre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline, care a presupus asumarea obligativității alinierii la Politica Agricolă Comunitară – sunt cunoscute rigorile ei, deci nu este cazul să insist asupra lor –, s-a dovedit, prea încet, din păcate, a fi benefică. Împinși de la spate de acquis-ul comunitar, muștruluiți de reprezentanții Comisiei Europene pentru că nu ne respectăm obligațiile, că nu suntem consecvenți în ducerea la bun sfârșit a promisiunilor făcute fermierilor, intrați deja pe drumul consolidării economice, și micilor proprietari, în ciuda atâtor poticneli, s-a ajuns totuși ca, în ultimii trei-patru ani, agricultura să-și dovedească la modul real participarea la creșterea avuției economiei naționale.

Recoltele și producțiile agricole din acest an, net superioare anilor anteriori, chiar dacă o cuantificare definitivă nu a fost încă finalizată, nu pot fi puse exclusiv pe seama unui an climatic deosebit de favorabil, care, în treacăt fie spus, nu poate fi nici pe departe neglijat.

De aceea, mă încumet să le spun celor care se limitează să le explice exclusiv pe seama acestui factor că o contribuție la fel de importantă a avut-o respectarea mult mai evidentă în veniturile agricultorilor a promisiunilor făcute la începutul anului agricol recent încheiat.

Este vorba, în primul rând, de intrarea în normalitate a plății subvențiilor primite de ei, venite, deopotrivă, dinspre Uniunea Europeană și din fondurile alocate Ministerului Agriculturii în acest scop. În plus, ca sumă pe hectar, pe cap de animal etc., ele au fost sensibil mai mari. De reținut că acest lucru a fost posibil pe fondul crizei economice, care nu a ocolit pe nimeni, și al reducerilor drastice ale cheltuielilor – bugetare, în primul rând –, care au creat, pe deplin justificat, multe nemulțumiri, dar pe care din ce în ce mai mulți români le percep a fi pe deplin justificate.