Viorel Cărare

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș dori să-mi continui expunerea poziției mele față de criza economică. În declarația precedentă, am făcut apel la coeziune. Astăzi aș dori să fac apel la înțelepciune.

Vă prezint o problemă de aritmetică simplă. Nu vă speriați, dau și rezultatele, așa încât vă rog să-mi acordați un pic de atenție.

Luăm cifra rotundă de 5 milioane de români care au muncit în România anului 2008 legal. Luăm salariul mediu pe economie de 1.400 RON și calculăm. Pe baza acestor contribuabili, angajați și angajatori, bugetul de stat a încasat impozit de circa 3 miliarde euro, iar bugetele fondurilor speciale și asigurărilor sociale în jur de 10 miliarde. Atât ar fi trebuit să colecteze ANAF. Cât a colectat, asta-i altă poveste.

Revenind la problemă, altceva aș dori să vă demonstrez. Admitem prima ipoteză. Salariile vor suporta anul acesta o creștere egală cu rata inflației. Să simplificăm calculul și să considerăm această rată de 10%. Și veniturile la buget ar trebui să crească cu 10%. Vă sună cunoscut? Seamănă cu calculul domnului Vosganian când a crescut pensiile?

Admitem a doua ipoteză: șomajul va crește cu 10%. Pierdem, prin urmare, 10% din încasări. Dar dacă 90% din oamenii rămași în câmpul muncii vor câștiga cu 10% mai mult, vom realiza 99% din bugetul propus. Ce să ne mai punem pentru 1%?

Rezultă concluzia: bugetul nu va fi afectat. E la îndemâna noastră să creștem salariile bugetarilor. Hai s-o facem și să plecăm în vacanță. Evităm greve, scandaluri, dă bine în fața electoratului. Oare aceasta să fie intervenția salvatoare a statului în economie?!

Deci să nu reducem personalul bugetar, dar să-i cerem eficiență în colectarea taxelor și impozitelor existente și pe a celor noi pe care le coacem noi, ca să acoperim acel 1% care ne lipsește sau, mă rog, cât ne mai lipsește. Să batem mârțoaga, stimați decidenți!

A doua concluzie este următoarea: șomajul va crește numai în sectorul privat. Că doar acesta trebuie eficientizat, epurat, confruntat cu piața. Dacă bugetarii și cu cei din sectorul productiv sunt la paritate, rezultă că în sectorul public zero la sută creștere șomaj înseamnă 20% creștere șomaj în sectorul privat. Aceasta va duce la o creștere a productivității muncii cu 20%.

Ce frumos sună! Încep să cred că această criză este o adevărată binefacere.

Dar, domnilor socialiști cu etichetă de social-democrați și alte etichete, care cereți protecție socială pentru angajați, treziți-vă odată! Cei care au nevoie de protecție acum sunt angajatorii. Ei știu cât costă să creezi un loc de muncă, să școlarizezi, să specializezi și să fidelizezi un angajat. Ei știu că presiunea pe consum a dus la scăderea volumului producției cu 80%. Chiar dacă dau afară 20%, vor rămâne 80% care vor produce 80%, deci zero creștere a productivității.

Ei simt fiecare procent în plus la taxe ca pe un pumnal răsucit în bugetul lor de austeritate. Ei sunt cei care au luat măsuri de eficientizare de la prima amenințare. Cât vreți să-i mai împovărați? Pentru cine trebuie să reziste armata de funcționari?