Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·20 martie 2018
Dezbatere proiect de lege · respins
Victorel Lupu
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, bună dimineața!
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Abandonul universitar, o problemă de strictă actualitate a învățământului superior”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Am trăit și trăiesc într-un oraș cu pronunțată semnificație universitară și academică pentru întreaga țară. Știți, fără îndoială, că la Iași a fost înființată, în anul 1860, prima universitate din Principatele Române Unite. Acum Iașiul are cinci universități de stat, la care sunt înscriși, la diferite forme de învățământ, aproximativ 55.000 de studenți provenind din toată țara.
Astăzi aș vrea să trag un semnal de alarmă asupra unui fenomen pe care personal îl consider îngrijorător, și anume nivelul ridicat al abandonului universitar, care afectează majoritatea instituțiilor de învățământ superior din România.
La nivel național, statisticile evidențiază faptul că procentul celor admiși la diverse facultăți, dar care nu ajung să finalizeze studiile, reprezintă un procent de aproximativ 40%. Sunt cazuri de facultăți în țară la care procentul abandonului depășește chiar 50%, adică unul din doi studenți renunță. Consider că sunt două cauze mari care sunt la originea abandonului în învățământul superior. Unul dintre motive îl reprezintă lipsa unei informări corecte, a consilierii profesionale a tinerilor, de unde rezultă alegerea greșită pentru o anumită facultate ori o specializare. Adolescenții nu sunt orientați, nu sunt ajutați să se descopere vocațional, să înțeleagă ce carieră li s-ar potrivi, la ce sunt buni, ce ar putea să le placă, iar consecințele directe sunt fie întreruperea cursurilor, fie după absolvire ajung să lucreze în domenii cu totul diferite față de cel în care s-au pregătit ori specializat. În al doilea rând, multe dintre cazurile de abandon universitar sunt determinate de situațiile materiale. Sunt familii pentru care cheltuielile cu cazarea, masa și traiul de zi cu zi al tinerilor le depășesc posibilitățile financiare.
De regulă, un abandon intervine după primul sau al doilea an de studii de la facultate. Deocamdată, suntem încă sub media europeană, însă acesta nu este un motiv să ignorăm tendințele.
În acest moment, Guvernul oferă o serie de facilități importante studenților, cum ar fi transportul gratuit pe calea ferată, burse. În plus, autoritățile locale acordă reduceri la transportul public în comun, acces gratuit la rețeaua internet în mijloacele de transport și altele. În acest context, precizez că se acordă burse de merit, burse de studii integrale ori parțiale, burse speciale și de performanță și burse de ajutor social.
Unele instituții de învățământ superior din țară au sesizat gravitatea și au luat și unele măsuri. Au instituit programe-pilot de prevenire a abandonului universitar, însă sunt insuficiente. Este vorba despre activități de consiliere, centre de învățare și diverse acțiuni de dezvoltare personală a tinerilor care studiază în facultăți. Aceste măsuri sunt dublate de cele de susținere a tinerilor proveniți din medii defavorizate. Este un început, dar cred că trebuie găsite și alte mijloace și căi moderne. De exemplu, stimularea mai accentuată și pe o durată de timp mai mare a angajatorilor cu capital de stat și privat care încadrează studenți aflați în perioada studiilor sau tineri absolvenți, masteranzi, doctoranzi, după caz.