Octavian Motoc

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Ca fost jurnalist pentru o perioadă de vreme, consider o asemenea inițiativă legislativă ca fiind cel puțin neinspirată.

De ce spun asta? Am trăit acele momente în care aceste acuzații de insultă, calomnie – și mai era încă una –, defăimarea unei instituții nu făceau altceva decât să exercite o presiune foarte mare pe jurnalist, ca el să nu poată să fie liber, să nu poată să scrie ceea ce are de scris, pentru că trăia sub teama că va fi dus în fața instanței de judecată.

Și mi s-a întâmplat acest lucru în mai multe rânduri. Nu contează că până la urmă am câștigat, dar am stat în instanță, uneori, de ordinul lunilor, încercând să aduc acea probă a verității, și, nu de foarte multe ori, era foarte greu să faci această probă, atâta vreme cât aveam în recuzita mea de jurnalist doar un simplu carnețel în care îmi făceam notițele.

Nu vreau acum să vă dau exemple din acea viață de jurnalist, dar vreau să vă spun că până și un simplu pamflet putea să fie considerat la acea vreme ca o jignire sau o calomnie.

Eu cred că nu trebuie să facem o astfel de greșeală, mai ales că trebuie să ne aducem aminte că, uneori, în spatele unor așa-zise declarații politice pe care le fac unii dintre colegii noștri – și poate și noi, uneori – pot să apară jigniri și calomnii ascunse, care, într-un fel, nu ne-ar da dreptul la această imunitate parlamentară, care ne lasă, ne dă dreptul de a face declarații, în spatele cărora stăm ascunși.

Cred că nu este momentul pentru o asemenea decizie, cu atât mai mult cu cât există această posibilitate ca, în temeiul Codului civil, să îi sancționăm de fiecare dată pe cei care exagerează.