Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Constat pentru început că este bine să dezbatem acest punct și atunci nu se justifica eliminarea lui încă din începutul ședinței noastre.

Vreau să vă spun că, în principiu, sunt de acord că nu avem ce să votăm astăzi, nu avem ce să punem la vot. Am citit cu mare atenție decizia Curții Constituționale și, într-adevăr, așa cum s-a citat aici, spune că obligă Senatul să redacteze și să publice în Monitorul Oficial – citez din memorie, dar mă credeți, că știți că greșesc puțin în asemenea situații – hotărârea adoptată în ședința din 25 martie, care atestă rezultatul votului.

Coroborând toate elementele care intră în discuție la această chestiune, noi constatăm – și Curtea Constituțională a constatat – că am adoptat o hotărâre. Potrivit practicii parlamentare, noi aveam impresia că nu am adoptat o hotărâre, pentru că nu am supus la vot o hotărâre de atestare a rezultatului votului. Dar, dacă a spus Curtea Constituțională, înțelegem să respectăm această hotărâre.

Art. 147 – dacă nu mă înșel – alin. (4) din Constituția României, citez tot din memorie, dar relativ exact, spune că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și, de la data publicării, ele sunt general obligatorii și dispun numai pentru viitor.

De aceea, domnule președinte, eu am rugat stafful – nu știu dacă a reușit – să facă operațiunea de multiplicare pentru fiecare din colegii senatori prezenți în sală, un text care, în esență, este același cu propunerea de hotărâre pe care ați citit-o și dumneavoastră, cu următoarea mențiune... În dispozitivul acestui text se spune așa: Văzând... toate cele...

„Întrunit în ședință în plen, în data de 25 martie 2015, Senatul adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic – Constată că nu au fost întrunite condițiile cerute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor și de art. 173 din Regulamentul Senatului pentru a încuviința reținerea și arestarea preventivă a domnului senator Șova Dan-Coman.”

Aș vrea să fac o precizare. Articolele pe care noi le-am modificat – fie în Senat, la regulament, fie în plenul reunit al celor două Camere, la Legea nr. 96/2006 – nu au fost declarate niciodată neconstituționale.

Motivația pentru care noi am operat aceste modificări este una care ține de dreptul suveran al Parlamentului de a legifera, și nu ca urmare a unei decizii.

De altfel, dacă am fi avut o decizie, știți foarte bine – la fel de bine, cel puțin, ca și mine – că există un alt remediu constituțional. Textele normative declarate neconstituționale se suspendă timp de 45 de zile, timp în care legiuitorul trebuie să le pună de acord cu rigorile deciziei și, de asemenea, ele își încetează efectele după 45 de zile.

La data votului nostru, aceste articole, pe care eu le-am menționat, erau valabile, erau aplicabile. Ele nu au fost contestate. De ce? Nu știu. Dacă îmi cereți părerea, am să v-o spun în particular, cu privire la constituționalitatea lor. Dar ele nu au fost declarate ca atare și, în consecință, eu v-aș ruga să fiți de acord că există și următoarea situație: eu cred că textul pe care vi l-am propus corespunde și deciziei Curții Constituționale, și cu ceea ce s-a întâmplat în ziua de 25 martie în Senatul României.