Adrian Miroslav Merka

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Da, într-adevăr, avem o lege în vigoare, ne-au explicat colegii de la Comisia pentru învățământ, dar, stimați colegi, vin atâtea inițiative legislative, pe diferite domenii și, în special, aplicate în învățământul preuniversitar...

Doamnelor și domnilor,

Stimați deputați,

Toate aceste inițiative vin la solicitările din teritoriu, ori ale cadrelor didactice, ori ale părinților, ori ale asociațiilor elevilor.

Ministerul... și acum există o dezbatere generală: dacă luăm ceea ce va ieși, ca sinteză, din cadrul ministerului, noi suntem cei care răspundem față de alegători, față de cei pe care vi i-am precizat.

Ridic problema în Parlamentul României, în Camera Deputaților: aceste probleme ar trebui discutate, poate, la inițiativa Comisiei pentru învățământ, în Parlament.

Noi suntem cei care suntem, la un moment dat, luați la întrebări. Miniștrii vin și pleacă, lasă după ei câte o lege bună sau foarte bună, dar noi suntem cei care... asta fiecare apreciază – sau mai puțin bună, cum spuneau colegii –, dar noi suntem cei care încercăm să îmbunătățim, lăsând la îndemâna unui ministru, printr-un ordin de ministru sau prin alte modalități interne ale ministerului, fără ca noi să putem să ne spunem punctul de vedere. Este foarte greu să explicăm pe urmă de ce noi, ca parlamentari, nu putem să fim o voce a celor care ne-au trimis în Parlament.

Da, sunt cadru didactic, sunt director de școală. Suntem și noi mulți aici. Mergem în mijlocul profesorilor și spunem: „Știți, ministerul a decis pentru această problemă.”.

Într-adevăr, acum, în momentul de față, cum este legea, noi nu ne putem exprima. Dar de ce? Ne punem întrebarea: de ce? Noi, ca Parlament, nu putem să schimbăm această situație?

În momentul de față, această propunere legislativă nu avem cum să o susținem, pentru că nu suntem pe lege. Dar, pe viitor, de ce nu putem să îmbunătățim? Vă mulțumesc.