Daniel Olteanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația doamnei comisar pentru politică regională, Corina Crețu, cu privire la proiectele în domeniul infrastructurii de transport cu care România se prezintă în fața Comisiei Europene este nu îngrijorătoare, ci alarmantă.

Astfel, doamna comisar subliniază faptul că din 2014 a avut de aprobat patru proiecte și mai există discuții doar pentru unu. Este vorba de un proiect de infrastructură feroviară, localizat în Transilvania, două proiecte de autostrăzi, implementate tot în Transilvania, și două proiecte aferente unor magistrale de metrou.

Nu voi insista pe subiectul valorii proiectelor care trebuie depuse pentru finanțare, pentru că această temă s-a tot regăsit în spațiul public. Această atenționare a fost clară: sunt fonduri, dar nu sunt proiecte mature, proiecte de calitate.

Stimați colegi, faptul că din această listă a marilor proiecte, de care vorbește doamna comisar Corina Crețu, lipsește Moldova este însă un subiect distinct și reprezintă cea mai dureroasă concluzie cu privire la modul în care această regiune a fost privită de toate guvernele, indiferent de culoarea politică.

Având în vedere perioada de timp de care e nevoie pentru ca un proiect să ajungă la maturitate, ceea ce spune doamna comisar este că nici până în 2014, nici după 2014 nu am reușit să punem la punct un dosar de finanțare a unor mari proiecte de infrastructură pentru Moldova. Practic, aproape fiecare formațiune sau alianță politică a avut această oportunitate de a pune Moldova pe harta marilor investiții în infrastructură și toți cei aflați la putere au ratat, până acum, obiectivul.

Sunt parlamentar la primul mandat și oamenii îmi cer explicații pentru modul în care este tratată Moldova. Ce ar trebui să răspund? Ar trebui să dau și eu vina pe greaua moștenire? Să dau vina pe cei care au ani mulți în București care, din păcate, nu se văd în realizări acasă? Nu voi face asta, dar nici nu mai putem accepta ca Moldova, Vasluiul să fie mereu rudele sărace, utile doar la plata taxelor și a impozitelor.

Pentru Moldova, singura regiune fără acces la autostradă, este obligatoriu acum nu doar să fie pusă pe harta marilor proiecte de infrastructură, ci să apară cu mai multe astfel de investiții, pentru a putea recupera decalajul istoric.

Din 2008 până în prezent, niciun ministru al transporturilor și nicio guvernare nu au modificat statutul Moldovei de cenușăreasă a bugetului și a priorităților, iar acestei nedreptăți trebuie să i se pună punct acum de Guvernul PSD–ALDE. Nu putem cere voturi în 2020 unei regiuni și unei populații căreia nu i-am schimbat statutul de contribuitor net la bugetul de stat și de furnizor de forță de muncă ieftină, calificată, pentru București sau vestul țării; nu mai vorbesc de străinătate.

În 2020 avem datoria să mergem în fața electoratului din Moldova, implicit din Vaslui, cu proiecte concrete de infrastructură, cu un calendar clar de implementare, cu finanțare și cu perspective obligatorii – subliniez, obligatorii – de creștere a alocărilor.