Corneliu Grosu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată „Despre starea generală a cercetării în învățământul universitar”.

Reiau problema adusă în fața dumneavoastră săptămâna trecută, aceea a stării generale a învățământului românesc, pentru a mă opri asupra unui aspect particular, cel al reformelor din învățământul superior și al rezultatelor lor dezastruoase, care conduc la situarea universității românești în afara clasamentelor internaționale, la întârzierea adaptării acestora cererilor pieței și ale studenților.

Am prezentat în declarația politică de săptămâna trecută efectele pe termen lung ale deciziilor luate de administrația centrală sub imperiul crizei și reflectarea lor asupra învățământului rural și a vieții culturale de la sate, aflate în real pericol. Același pericol se extinde și asupra învățământului superior românesc. Deciziile de finanțare sau, mai precis, de nefinanțare luate în prezent influențează negativ nu doar pregătirea universitară, ci și calificarea studenților pe piața forței de muncă din România și din celelalte state ale Uniunii Europene.

Succesiunea reformelor a fost rapidă și la nivelul învățământului superior. Lipsa coerenței, lipsa unei dezbateri publice reale, adoptarea unor modele prea puțin testate în practică au condus în învățământul universitar la tulburarea procesului de învățământ și la situarea evolutivă a universității românești la capătul clasificărilor internaționale.

Nu ne putem bizui doar pe inteligența studenților și pe munca cadrelor universitare. Printre criteriile pe care universitățile românești trebuie să le îndeplinească pentru a putea să se numere printre cele 500 de universități recunoscute drept cele mai bune din lume în clasamentele oficiale, o atenție sporită este arătată calității procesului didactic, a formării acestuia. Este nevoie însă ca învățământul superior să fie susținut de către administrația centrală a statului, dar, mai mult, este foarte necesar ca statul să nu mai pună piedici în calea formării unui învățământ superior capabil să concureze sistemele de învățământ avansate din Uniunea Europeană și din Statele Unite ale Americii.

Mă refer aici, în mod direct, la unele acțiuni care, pe fondul crizei economice, au fost aplicate și au influențat și asupra învățământului superior: înghețarea angajării în sistemul bugetar, înghețarea avansărilor, scoaterea sporurilor pentru cadrele universitare. Toate acestea duc, în mod direct, la stagnarea calitativă a procesului de învățământ.

Experiența mea de cadru universitar într-o universitate publică mică m-a adus astăzi în fața dumneavoastră pentru a depune mărturie directă asupra problemelor cu care se confruntă cadrele didactice universitare în haosul generat de reformele continue, răspunzând la nenumărate cerințe de cercetare și publicare.

Eșecul ministerului de a finanța cercetarea la standarde minime, întârzierea plăților, care a condus la intrarea în grave disfuncții financiare a universităților, care au suportat finanțarea programelor de cercetare, a conferințelor, a proiectelor internaționale din fonduri proprii, așteptând în zadar ca finanțările câștigate de către universitari să fie onorate de către statul român, conduce la degradarea graduală a procesului didactic și de cercetare în universități, aceeași cercetare care este imperativă pentru funcționarea cadrelor profesorale în universități, aceeași cercetare care asigură, de multe ori, supraviețuirea universitarilor în competiția europeană.