Adrian Wiener

Ședința

404 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 0 · fără justificare
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică nu poate fi astăzi decât în spiritul Zilei Naționale a României1 2 și se intitulează „România este locul unde s-a strigat «Libertate!» de multe, poate de prea multe ori*”.

Stimate colege și stimați colegi*

În contextul ședinței

,

Sunt convins că pentru fiecare român România înseamnă altceva. Pentru mulți dintre noi este locul unde am deschis larg ochii și ne-am întâlnit cu lumea, unde l-am citit pios pe Eminescu, unde am spus „te iubesc” pentru întâia oară, unde am visat întotdeauna în limba română, locul unde am bâjbâit, copii fiind, printre oameni și lucruri, ca să devenim ceea ce suntem astăzi. Locul unde caldarâmul este uneori roșu, depărtarea galbenă, iar speranța e albastră. Locul în care unii am înțeles să pășim sfioși, pentru că s-a murit ca noi să stăm demni și să fim liberi. România este țara în care se află Posada, Rovine, Călugăreni, dar și Ip și Treznea, Păuliș, Oarba de Mureș, Mărăști, Mărășești și Oituz. România este locul unde s-a strigat „Libertate!” de multe, multe ori, poate de prea multe. Locul față de care Viena era prea departe, iar Stambulul prea aproape.

Pentru unii însă e doar locul în care s-au născut și de unde încearcă cu disperare să plece sau locul de unde au plecat deja cu milioanele, înfrânți, ca să viseze în alte limbi, locul pe care încearcă să-l uite sau, dimpotrivă, și-l țin viu în suflet.

E însă și locul unde, pe alocuri, seara înseamnă încă aprinsul lumânării, cina – o mână de cartofi fierți, iar drumul – doar țărână desfundată. E țara în care dosarele Revoluției și ale mineriadelor, ale Colectivului sunt, după atâția ani, încă deschise. În care, după 50 de ani de crime înfiorătoare ale dictaturii comuniste, avem doar doi torționari condamnați: Vișinescu, pentru coșmarul de la Râmnicu Sărat, și Ioan Ficior, pentru grozăviile de la Periprava.

Dar, mai presus de toate, România e țara în care la 1 decembrie 1918, episcopul pe atunci, cardinalul _in pectore_ de mai târziu, în fapt primul cardinal al românilor, beatificat de papa Francisc în iunie pe Câmpia Libertății de la Blaj, Iuliu Hossu, citea Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, sacralizând cuvintele: „Fraților, ceasul plinirii vremii este acesta. Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuiește România Mare.”

Parafrazând ultimele cuvinte ale cardinalului Iuliu Hossu, în final mai vreau doar să adaug: lupta lui pentru România s-a sfârșit; *a noastră continuă, pentru aceeași Românie1 2. Vă mulțumesc.