Mihai Niță

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este „Protejarea Mării Negre – o obligație asumată în plan internațional”.

Data de 31 octombrie a fost desemnată Ziua Internațională a Mării Negre, în anul 1996, când cele șase țări riverane: Bulgaria, Georgia, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina au semnat Planul strategic de acțiune pentru reabilitarea și protecția Mării Negre. Astfel, în fiecare an, în 31 octombrie este serbată cea mai izolată, dar și cea mai poluată mare a lumii.

Marea Neagră este, aproape în totalitate, separată de oceanele lumii, atingând adâncimi de până la 2.212 metri și având un bazin hidrografic de 420.000 de kilometri pătrați, suprafață ce corespunde unei treimi din zona continentală a Europei.

În ultimele decade ale secolului al XX-lea, Marea Neagră a suferit deteriorări puternice ale condițiilor de mediu, cauzate de factori naturali, dar și de activitățile civilizației umane. Aceste schimbări nefericite au determinat, pe lângă reducerea valorii turistice a Mării Negre, extincția sau periclitarea unor specii valoroase de floră și faună.

Ultimele decenii de utilizare excesivă a resurselor Mării Negre constituie o eroare a cărei înlăturare necesită eforturi uriașe din partea tuturor factorilor de decizie ai statelor riverane.

Acțiuni internaționale concentrate, cum este Programul de mediu pentru Marea Neagră, finanțat de Fondul Global pentru Mediu (GEF), au permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale, naționale și locale, precum și a strategiilor de coordonare.

Adoptarea la 31 octombrie 1996 a Planului strategic de acțiune pentru reabilitarea și protecția Mării Negre, în cadrul Conferinței interministeriale, a însemnat încununarea activității de trei ani a Programului de mediu pentru Marea Neagră. Acest plan strategic recunoaște importanța participării tuturor sectoarelor societății la implementarea și aplicarea principiilor planului, precum și la obținerea dezvoltării durabile în regiune.

Importanța deosebită acordată de statul român Mării Negre nu trebuie privită, așadar, ca un simplu moft al Administrației Prezidențiale. Este, în primul rând, o obligație asumată în planul colaborării internaționale între statele riverane. Este și o necesitate de ordin economic național, în vederea dezvoltării activităților de turism și de transporturi.

Nu avem dreptul să ignorăm această preocupare nici din punct de vedere al legislației europene, care asigură o atenție sporită protejării mediului. Să nu uităm că frontiera României la Marea Neagră este acum o frontieră a Uniunii Europene, din această stare decurgând și obligațiile de rigoare ale României.

Trebuie să avem în atenție, în același timp, legătura organică dintre Delta Dunării și Marea Neagră, reconsiderând, ca atare, statutul acestui paradis turistic, uriaș potențial economic al României, exploatat haotic în ultimii 20 de ani, și, nu în ultimul rând, Marea Neagră trebuie privită ca parte a sistemului strategic militar național, care ne privește direct, ca stat suveran.