Ilie Stoica

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Avrigul, de la Gheorghe Lazăr la Mailat”.

Avrigul este un oraș de 15 mii de locuitori, cu oameni cinstiți și harnici, atestat documentar încă din anul 1373, situat în centrul țării, la poalele Munților Făgăraș, la 25 de kilometri de Sibiu.

Ca fiu al locului și ca reprezentant al său și al județului Sibiu în Parlamentul României, îmi exprim convingerea că nu există niciun român a cărui brumă de cultură să nu includă cunoștințe despre memorabila activitate a marelui Gheorghe Lazăr, născut la Avrig în anul 1779, într-o familie de țărani, întemeietorul primei școli superioare românești în incinta Mănăstirii Sfântul Sava din București, în anul 1818. Cărturar format la Cluj, la Universitatea din Viena, unde a făcut studii de teologie, filozofie, drept, medicină, matematică și inginerie, cunoscut în țară și făcând cunoscută țara în străinătate, el a stârnit admirația contemporanilor, iar numele său va dăinui și în conștiința generațiilor viitoare. Cum să nu fie așa, dacă acum, la peste 180 de ani de la stingerea sa din viață, se mai transmite emoția cu care Ion Heliade Rădulescu scria despre eminentul cărturar: „Lazăr a fost profesor la Sfântul Sava patru ani cu mare râvnă. El slujba sa niciodată nu și-a socotit-o drept o profesie, ci o chemare, o misiune. El își simțea vocația sa. Când se afla în clasă el vorbea însuflețit, catedra sa semăna cu un amvon. Cu mâinile pline, în orice ocazie, el arunca semințele românismului și naționalismului.”

La 1822 Gheorghe Lazăr s-a îmbolnăvit la Sfântul Sava, apăsat de multe mâhniri și nenorociri. A scris fraților săi de la Avrig să vină să-l vadă. Aceștia l-au adus acasă, unde la 17 septembrie 1883 moare.

Alături de figura luminoasă a lui Gheorghe Lazăr, pe lângă a cărui statuie din Avrig și din București trecem de multe ori prea grăbiți, mai pot enumera ca memorabil reprezentant al Avrigului pe Vasile Stoica – vreau să vă spun că nu este rudă cu mine –, publicist și diplomat născut în Avrig la 1 ianuarie 1889, care a urmat studiile primare în comuna natală, Liceul unguresc la Sibiu, studiile superioare la Budapesta, iar doctoratul la Universitatea din Sorbona.

Din inițiativa Guvernului României, Vasile Stoica este trimis în Statele Unite ale Americii pentru a susține cauza românilor transilvăneni și bănățeni de a se uni cu Regatul României, având întâlniri cu miniștri americani și cu președintele Wilson. A fost președintele Ligii Naționale a Românilor din America în 1918. Reîntors în țară în 1921, intră în Corpul diplomaților ca secretar delegat până în 1923, iar din 1930 a fost ambasador al României în Albania, Bulgaria, Letonia și Olanda. În 1947 a fost chemat la București, destituit din funcție, după care i s-a intentat un proces politic și a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Moare la Jilava în data de 28 iulie 1959.