Marius Petre Nicoară

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică are titlul „USL la guvernare, a fost sau n-a fost propunerea prezidențială?”

Agenda publică a fost din nou confiscată de „destăinuirile” – evident, în ghilimele – președintelui Băsescu din interviurile strategice de campanie electorală.

Cu o abilitate pe care o apreciez, Traian Băsescu reușește să abată atenția de la multe alte subiecte care trimit în derizoriu capacitatea de administrare a țării de către Guvernul numit de Domnia Sa de curând: de la clasa zero, cu mult prea multe necunoscute, și până la privatizarea pachetelor minoritare din energie.

Mi se pare un joc inacceptabil la acest nivel, practicat la Cotroceni, acela de a lansa glume, bârfe și de a jongla cu guvernarea țării, iar modul în care este făcut mi se pare, de asemenea, josnic: propunere ipotetic serioasă de a prelua guvernarea, urmată apoi de atacuri la persoană gen „s-ar putea ca Ponta să aibă ceva pe conștiință” sau referiri la relații cu diverse femei din politică.

Contradicțiile între propriile declarații ale președintelui sunt evidente și ele vin la câteva zile distanță: imediat după sentința „Nu voi numi niciodată un prim-ministru de la USL!”, vine povestea dublei propuneri făcute către Victor Ponta.

Eu nu pot să înțeleg din toate aceste ieșiri publice ale președintelui decât că Domnia Sa a intrat în campanie electorală și încearcă, prin orice mijloace, să șifoneze imaginea USL, să dezbine conducerea acesteia și să mai atragă câteva procente către PDL, partidul de suflet al Domniei Sale.

Însă, oricât de speriat ar fi de rezultatul alegerilor, nu poate fi o scuză pentru comportamentul acesta inegal cu el însuși, contradictoriu și total de neînțeles: de la negarea oricăror șanse ale opoziției de a câștiga alegerile până la oferirea postului de prim-ministru. Oare când, unde și ce este serios?

Vă mulțumesc.