Andrei Daniel Gheorghe

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Ucraina nu-și uită trecutul sovietic”.

Zilele trecute, ușile Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi”, centrul cultural românesc din Cernăuți, au fost sparte de către securitatea ucraineană. Oare de ce?!

Cu două zile înainte avusese loc un simpozion științific internațional, organizat de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și de Institutul „Bucovina” al Academiei Române, cu privire la anul Centenar și la ceea ce a reprezentat, din perspectivă istorică, unirea Bucovinei cu România la 1918.

Iată însă că statul vecin vine cu o serie de măsuri care sunt total absurde și halucinante, din perspectiva unei relații amicale, a unei relații așa-zis parteneriale între România și Ucraina.

Nici mai mult, nici mai puțin, au fost reprezentanții români de acolo acuzați că, prin acțiunile lor, instigă la separatism teritorial și la încălcarea integrității Ucrainei. Ba chiar, în urma acestei descinderi, au fost confiscate niște hărți, niște hărți istorice, cu o grafică foarte frumoasă și care nu au nici cel mai mic element nici măcar naționalist, ca să spun așa, sunt niște hărți comemorative. Am și eu două hărți de acest tip la biroul meu parlamentar din Otopeni și doresc să fac un anunț: aștept securitatea ucraineană să vină și la mine la birou, să-mi spargă și mie ușa și să-mi confiște aceste hărți!

Abuzurile au continuat. Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi”, a fost reținut temporar de autoritățile ucrainene, iar acest centru cultural a fost închis.

Bineînțeles, ca întotdeauna, când vine vorba de Ucraina, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul pentru Românii de Pretutindeni încep să tremure, încep să spună tot felul de povești în limbaj criptic diplomatic, zic: vom vedea, vom păți, să sperăm că n-o fi așa!

De ani de zile Ucraina încalcă drepturile fundamentale ale românilor din teritoriile ocupate abuziv, prin Tratatul Ribbentrop–Molotov, de regimul sovietic. Indiferent că vorbim de nordul Bucovinei, indiferent că vorbim de sudul Basarabiei sau de fostul județ Hotin ori de alte zone, comunități românești, precum Transcarpatia ori chiar Transnistria ucraineană, peste tot românii au devenit bătaia de joc a statului ucrainean, și nu doar ei! Iată cum vedem Legea educației din Ucraina, care încalcă drepturile fundamentale ale tuturor reprezentanților minorităților din Ucraina.

Eu aș propune, așa, câteva măsuri.

În primul rând, România, care a și asigurat securitatea cibernetică a Ucrainei, care a semnat un tratat al Ucrainei foarte binevoitor pentru statul vecin, în 1997, ar trebui să renunțe la orice formă de susținere a parcursului european al acestui stat, până când aceste măsuri de represiune la adresa comunității românești nu sunt oprite.

România nu are nicio obligație să susțină Ucraina pe drumul integrării europene atât timp cât Ucraina nu învață să trăiască civilizat și se comportă într-un tip sovietic, într-un model brutal, specific Asiei, și nu Europei. Și, îmi pare rău că trebuie să spun, eu cred că și acel tratat semnat în 1997, pe care mulți români îl consideră o rușine istorică, ar trebui rediscutat în aceste momente, când Ucraina îl încalcă, iar nu România, care respectă deplin drepturile minorității...