Adrian Wiener

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la viața asociativă în România și la pericolele ce o pândesc.

Democrația în Europa este sub asediu. Participarea din ce în ce mai mică la viața politică, la mecanismul decizional, diminuarea progresivă a independenței presei, comprimarea libertăților civile și a drepturilor fundamentale din cauza insurgenței agresive a populismului, fragilizarea statului de drept sunt doar câteva din liniile de forță ale acestui reflux generalizat al democrației participative în Europa. Orbán preia Ungaria pe persoană fizică, Polonia este împinsă de PiS spre periferia Europei, într-o politică izolaționistă explicită.

În România, pe fondul unui model divizațional european încă neasumat integral, al unei tranziții haotice și al corupției generalizate, au loc permanent asalturi asupra fundamentelor democrației participative.

Aspectul la care vreau să mă refer în continuare este fragmentarea vieții asociative din România. Mai precis, la demersul concertat de diminuare a rolului zonei neguvernamentale, al asociațiilor și fundațiilor. Organizațiile neguvernamentale reprezintă o componentă fundamentală în funcționarea democrației. Pe lângă menținerea coeziunii sociale, prin șansa de a susține și promova direct proiecte, ONG-urile au rolul de a prelua o parte din îndatoririle statului, de a facilita accesul la informațiile de interes public, de a asigura liantul între reprezentantul politic și reprezentat, chiar de a responsabiliza autoritățile statului.

Astfel, în 2015, 24% din companiile din România plătitoare de impozit redirecționau 20% din impozitul pe profit către o cauză socială. În 2016, procentul a crescut la 30%, adică 119.000 de companii donau către sectorul neguvernamental 270 de milioane de euro.

Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 3/2017, în februarie s-a schimbat încadrarea microîntreprinderilor și dacă până atunci era considerată microîntreprindere o companie cu o cifră de afaceri de 100.000 de euro, ulterior pragul a crescut la 500.000 de euro. Pentru 2018, pragul de venit pentru încadrarea ca microîntreprindere a crescut la un milion de euro.

Microîntreprinderile nu sunt impozitate pe profit, ci pe venit, ceea ce înseamnă că ele nu pot folosi facilitatea de a dona 20% din impozitul pe profit pentru activități de mecenat, sponsorizări sau burse, astfel că 80% din cele 119.000 de companii care ar fi putut să folosească această facilitate nu o mai pot face în 2018. Marile companii, pentru care această facilitate este păstrată, erau oricum mai puțin implicate societal și, din rațiuni lesne de înțeles, doresc mai puțin să își asocieze numele cu demersuri din zona activismului civic de exemplu. Mai mult, ANAF-ul a luat decizia ca ONG-urile să nu mai poată depune formularele 230 în numele contribuabililor decât cu procură notarială pentru fiecare formular. Uneori procura costă mai mult decât suma virată în baza unui formular.