Sonia Maria Drăghici

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Despre securitatea cetățenilor în mediul virtual”.

Noile tehnologii media ne oferă posibilitatea să comunicăm virtual, să avem legături sociale la mari distanțe, să facem plăți online sau să vizităm muzee celebre etc. Cu alte cuvinte, să culegem informații doar cu ajutorul unei conexiuni la internet.

Internetul pune la dispoziția utilizatorilor câteva categorii majore de servicii: World Wide Web, Electronic Mail, Usenet, Internet Relay Chat, distribuite printr-o multitudine de rețele locale și regionale, publice sau private.

Cu toate că internetul devine parte componentă din activitatea noastră cotidiană, conform estimărilor Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) criminalitatea informatică produce anual daune de 100 miliarde de dolari, iar în România între două și patru milioane de dolari.

Într-un an de criză financiară mondială și în România fraudele online sunt tot mai des întâlnite, țara noastră având un prost renume de placă turnantă a criminalității informatice. Lista infracțiunilor informatice se diversifică: licitații online false, furt de identitate, clonare de carduri de credit. În ultimele luni au fost semnalate atacuri de tip _phishing_ împotriva unor bănci, mii de români sunt asaltați cu mesaje electronice prin care li se solicită informații confidențiale, ba mai mult, există linkuri care duc la o clonă a site-ului unei bănci, o pagină-fantomă. Nu se știe câți români au ajuns să fie păcăliți și să descopere că li s-au golit conturile.

Ce putem noi face pentru protecția cetățenilor în mediul virtual? În treacăt fie spus, nu putem face nici pentru protecția lor reală în mediul real! Pericolele care se găsesc în acest mediu sunt diverse, de la pornografie cu minori, înșelăciune, furt de identitate până la fraude bancare. Care ar fi soluția? Limitarea accesului la unele site-uri, practică cunoscută în țări precum China, Uzbekistan sau Belarus, ar fi o soluție? Există o întreagă literatură și dezbateri la nivel înalt cu privire la „libertatea” pe care o oferă internetul sau dacă statul ar trebui să limiteze anumite informații, deși, dacă s-ar interveni în acest mediu virtual cu scopul protejării publicului, ar exista voci ce ar vorbi de cenzură.

Arestarea infractorilor virtuali este foarte mult îngreunată de faptul că rețelele transfrontaliere sunt foarte bine organizate, deși în România există un cadru legislativ corespunzător și au loc acțiuni ample ale poliței.

Atacurile de tip _phishing_ ori de fals informatic sunt foarte greu de depistat și de pedepsit, ceea ce mă face să susțin necesitatea unui program de educare a populației în ceea ce privește securitatea online a cetățeanului. Instituirea unei strategii la scară europeană nu mai este un simplu deziderat, ci a devenit o necesitate imperioasă.