Adrian Wiener

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Situația de la Consiliul pentru monitorizarea implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități”.

În anul 2010, România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Astfel, după o lungă perioadă de abulie politică, prin Legea nr. 8/2016 se înființează unele dintre mecanismele prevăzute la art. 33 al convenției. Unul dintre aceste mecanisme este reprezentat de Consiliul pentru monitorizarea implementării Convenției

privind drepturile persoanelor cu dizabilități, autoritate administrativă autonomă sub control parlamentar.

Rolul principal al acestei instituții era de a monitoriza, promova și proteja drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate în entități publice sau private. Misiune grea, care ar fi trebuit să înceapă prin „desecretizarea” și amendarea condițiilor în care aceste persoane sunt „depozitate” în spații depersonalizate, uneori insalubre, în condiții degradante. Ar fi trebuit să desfășoare inspecții de monitorizare în echipe mixte, cu participarea deplină și transparentă a societății civile, prin ONG-urile de resort, și cooptarea de inspectori de monitorizare independenți. Era o șansă pentru demascarea și reformarea cinismului instituționalizat din spatele zidurilor și pereților scorojiți ai spitalelor, centrelor, secțiilor și altor epitomi ai „lagărelor dintre noi”.

Autonomia pe care am menționat-o permite consiliului să sesizeze organe judiciare, să atenționeze și să condiționeze autorități competente, să colaboreze cu avocatul poporului, să facă recomandări, să fie, în esență, o instituție care să responsabilizeze statul social România și pe noi toți față de abuzul prin neglijență al compatrioților noștri, perpetuat în atâția ani de indiferență și dezumanizare. Perspectiva asupra persoanei cu dizabilități a rămas una strict medicalizată. Dreptul la viață independentă sau la libertate rămâne, din păcate, în continuare dependent de gardurile ruginite din noi înșine.

În 2017 abia echipa de conducere, numită de Senat, a început construcția instituțională a consiliului. Greu, fără buget adecvat pentru crearea corpului administrativ, fără a beneficia de un sediu accesibilizat de la RA-APPS, fără suport interinstituțional adecvat, prin detașarea de funcționari publici pe o perioadă limitată.

S-au deschis conturi în trezorerie, s-au creat protocoale de colaborare cu diverse ONG-uri, staturi de funcții, organigrame, fundamentare de buget, regulament de organizare și funcționare, s-au realizat baza de date cu toate instituțiile rezidențiale publice și private, modelul de notificare a decesului în instituții și procedura de selecție a experților independenți.

S-a muncit mult și, parțial, benevol pentru crearea premiselor funcționării unei instituții care ar fi putut să schimbe paradigma privitoare la persoanele cu dizabilități și incluziunea socială în România. Aveți respectul și prețuirea mea, Marta Bencze!