Eleonora Carmen Hărău

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Recentralizarea înseamnă înapoiere administrativă”.

Stimați colegi,

Nu trebuie să ne fie teamă să utilizăm cuvinte un pic mai apăsate când situația nu ne lasă prea multe alternative la îndemână. Cred că trebuie să vorbim clar când constatăm că, după 15 luni de guvernare PSD–ALDE, administrația publică din România a fost pusă fix împotriva curentului administrativ modern. Mai precis, în loc ca administrația publică să capete mai multă capacitate de guvernare locală, mai multă autonomie decizională, mai multă delegare de competențe și mai multe resurse financiare proprii, recentralizarea prinde tot mai mult viteză. Administrația publică locală seamănă tot mai mult cu perioada anilor ’90.

Dar nu pot să nu-mi aduc aminte faptul că, numai în urmă cu cinci ani, domnul Liviu Dragnea, pe vremea aceea viceprim-ministru pe probleme ale administrației locale, juca rolul... un rol de puternic susținător al descentralizării administrației și delegării unor competențe ale ministerelor către administrațiile locale. În 2013, Domnia Sa se pare că n-a fost foarte sincer în acest demers, pentru că, folosindu-se de beneficiile unui asemenea demers al descentralizării, urmărea scopuri și interese care nu ar fi făcut nimic bun nici administrației și nici românilor. La vremea aceea, Curtea Constituțională i-a cam dat peste mână liderului PSD, i-a arătat că, așa cum fusese făcută descentralizarea domnului Dragnea, aceasta semăna mai degrabă cu o împărțire frățească a patrimoniului public între diverși lideri locali ai PSD.

## Stimați colegi,

Au trecut deja cinci ani de la eșecul fostului proiect de descentralizare, iar, din acești cinci ani, vreme de patru ani România a fost guvernată de PSD. Dacă liderii PSD ar fi dorit într-adevăr o descentralizare prolifică, europeană, cred că până acum lucrul acesta ar fi fost aproape finalizat. Dar începe să fie clar faptul că de la promisa descentralizare ne-am trezit pe cap cu și mai multă centralizare, care ne face să resimțim fiorul deciziei arbitrare și discreționare de la centru.

Spre exemplu, sistemul de educație se duce încet-încet în mâna unui singur decident. S-a început cu plata salariilor de către minister prin inspectoratele școlare, se continuă cu realizarea investițiilor în mod centralizat. Investițiile publice locale au fost luate cu totul din mâna primarilor, atât direct, cât și indirect. Mai întâi li s-au confiscat primarilor excedentele bugetare care ar fi alimentat proiecte de investiții locale, li s-au diminuat sursele de venit local, mai apoi li s-a arătat că jupânii investițiilor locale se află de fapt la București, iar ei merită cuvenitele reverențe, la modul propriu și la modul figurat. Oare nu ne-am întors la „pixul lui Mischie”? Aflăm că printre prioritățile actualului Guvern se află crearea unui mastodont al achizițiilor publice, ca nu cumva să le scape șefilor de la București și controlul asupra necesarului de hârtie, cerneală, creioane din structurile administrației locale.