Adrian Wiener

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la raportul de țară al Comisiei Europene pentru România, recent publicat, în martie, la începutul lunii martie 2018.

În cadrul semestrului european, Comisia Europeană publică bianual un raport privitor la situația domeniilor sectoriale, a macroeconomiei și a evoluției componentelor de convergență. De asemenea, rapoartele conțin și recomandări pentru ameliorarea situațiilor punctuale constatate.

La începutul acestei luni, raportul de țară al Comisiei Europene privitor la România conține o evaluare a stadiului reformelor structurale, a prevenției și corecției dezechilibrelor macroeconomice și a rezultatelor îndeplinirii recomandărilor anterioare. Nu am să fac o sinteză a acestui raport. Mă voi limita doar la a vă aduce în atenție câteva din constatările cele mai îngrijorătoare. Astfel, Comisia Europeană atrage atenția că, în absența reformelor structurale și a consolidării fiscale, creșterea economică a anului trecut, determinată mai ales de consum, riscă să nu aibă efectele scontate. Era un moment oportun pentru reconfigurarea mecanismelor de tampon fiscal.

În schimb, deficitul comercial se mărește și inflația a atins maximumul istoric al ultimilor șase ani, iar investițiile rămân mult sub potențialul economic și nevoia de dezvoltare a României. Unele reforme structurale au fost oprite în 2017, iar altele au înregistrat chiar regrese.

Deficitul bugetar este, de asemenea, în creștere, datorită creșterii, aparent nesustenabile, a salariilor și pensiilor și a tăierii de taxe directe și indirecte.

Totul pe fondul progresului minor în implementarea recomandărilor din rapoartele precedente privind reconfigurarea structurii fiscale și a creșterii nesemnificative a capacității de colectare.

De asemenea, nu s-a înregistrat niciun progres privitor la mecanismul autonom de stabilire a salariului minim. Niciun progres înspre profesionalizarea și autonomia față de politic a corpului funcționarilor publici și nimic tangibil în reforma administrației publice în general.

Progrese minimale în reformarea sistemului de sănătate și tranziția poverii dinspre medicina de spital spre medicina ambulatorie. Niciun progres real înspre elaborarea unui mecanism independent de prioritizare a investițiilor publice.

Mai mult, în cele câteva zone în care s-au făcut progrese suntem departe de ireversibilitatea și sustenabilitatea acestora. România nu a ajuns încă la o formă matură de dialog social, iar protecția și incluziunea socială rămân departe de a fi adresate corespunzător.

Inechitățile sociale tind să se perpetueze, și în special în mediul rural, iar disparitățile de venit și efectul de redistribuire a taxării și prestațiilor sociale este mult sub media europeană. Serviciile sociale sunt mult subdimensionate față de necesar, iar sărăcia, în special în rândul copiilor, este în creștere.