Mircea Grosaru

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Relansarea economică, politică de partid”.

Anul 1989 a fost și el un an de referință pentru România, precum anul 1945 pentru alții mai în vârstă, când însă drumul a fost invers: de la economia de piață, liberă, și de la proprietatea privată s-a trecut la economia centralizată, socialistă și comunistă, în care toate au devenit bunuri ale întregului popor, de fapt, ale unui număr foarte restrâns de persoane, ce făceau parte dintr-un singur partid, prost gândit, dar bine organizat.

Din manualul de istorie ne amintim faptul că perioada numită și „epoca de aur”, care tindea mai departe la cea de platină sau diamant, a fost precedată de criza economică din 1929–1933, caracterizată prin lipsa banilor, a locurilor de muncă și sărăcia în care trăiau la acea vreme oamenii. Cum știm că istoria se repetă, ne întrebăm: ce va fi după criză?

Nu știm încă nici ce înseamnă criza, însă, tot mai des la radio sau la televiziune auzim că: noua criză va dura 5–6 ani, nu sunt lichidități, multe întreprinderi vor reduce personalul sau vor da faliment, va crește șomajul, vor exista circa 1.000.000 de oameni fără locuri de muncă și va trebui să consumăm produse autohtone.

O primă reacție a oamenilor, după tot ceea ce văd sau aud, ar fi comparația cu trecutul, când toți aveau câte un loc de muncă, câte o locuință la bloc, câte un salariu fix, câte o butelie sau o Dacia 1300 și fiecăruia i se repartiza un loc de muncă pe viață după terminarea studiilor, câte un televizor color și se vorbea despre un același erou în toate cărțile și manualele de istorie, literatură, muzică, fizică, chimie sau geografie.

Ambele situații sunt triste și de neconceput pentru o țară precum România, care din motive economice apelează acum, după intrarea în Uniunea Europeană, la Fondul Monetar Internațional pentru a putea garanta că, prin proiecte și programe bine gândite de conducători ai destinelor din țara noastră, într-o scurtă perioadă de timp, vom depăși ceea ce doar se prefigurează.

În aceste conjuncturi însă partidele gândesc strategii care să le aducă voturi, pentru a putea reveni la guvernare sau pentru a rămâne acolo unde sunt cât mai multă vreme, iar lumea deja cunoaște motivele.

Pentru că relansarea economică și tot ce se face la ora actuală se face prin politica partidelor, și nu altfel, pentru că partidul este cel care gândește pentru toți ceilalți cărora nu le ajung banii de pensie sau de medicamente, nu-și pot plăti ratele la bănci, nu pot susține copiii la școală sau în facultățile în care în prezent diplomele curg una după alta fără încetare.

Și vedem că nimeni nu poate interveni cu nimic, în numele celor mai mulți, dependenți parcă din ce în ce mai mult de partide și de oameni din partid.

Vă mulțumesc.