Dan Sabău

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Este, de fapt, o declarație politică amânată de săptămâna trecută, dar credeți-mă că face parte din atmosfera generală, pentru că, dacă Balcanii sunt un butoi de pulbere, din punct de vedere al sănătății Balcanii sunt un butoi de arsenic. Un butoi de arsenic pentru că, în continuare, politica românească, Guvernul, nu ține seama de bolnavul din România, nu ține seamă de responsabilul cu sănătatea românească, cu demografia românească, nu ține seamă de medicul din România și pe 30 ianuarie 2008 apare o ordonanță de urgență care este o antireformă, un atac la democrație, un atac la performanță, un atac care se adresează celor care au niște venituri de mizerie. Și vorbesc de rezident, pentru că ordonanța vizează rezidentul din România, organizarea și finanțarea rezidențiatului.

Este vorba de medicul român care, după ce termină liceul, face între 13 și 14 ani de școlarizare ca să ajungă medic, ca să ajungă la acest salariu de mizerie, medicul care plătește malpraxis, în timp ce o altă categorie este inamovibilă începând de la 24 de ani, medicul care învață din perioada studenției atât noaptea — și nu învață noaptea pentru că își ia caietul, stă la televizor și umblă pe internet, ci pentru că lucrează în spital din perioada studenției —, noaptea, cât și în zilele de sărbătoare, și învață să trateze oameni, și este acolo pe o listă de prezență, și căruia nu i se admite să lipsească, pentru că formarea medicului presupune o serie de calități, dintre care cea pe care aș nota-o în primul rând, aceea că este obligat moral să-și trateze la fel și prietenii, și dușmanii. Și asta nu de acum, ci demult. Războaiele napoleoniene, sub comanda unui ilustru chirurg, au adus așa-zisele „ambulanțe zburătoare” care luau răniții de o parte și de alta a frontului și îi tratau.

Deci este vorba de tânărul medic care se formează și care a primit o lovitură pe 30 ianuarie 2008. Aș vrea să fiu solidar cu parlamentarii din Constanța, Brașov, Sibiu, Arad, Galați și Oradea. Toți ar trebui să ne ridicăm în apărarea rezidentului, învățăcel la universitățile din orașele pe care le-am nominalizat.

Aș vrea să vă spun, în același timp, că, după părerea mea, medicina este cea mai veche profesiune, și nu prostituția, dar asta nu înseamnă că medicina se prostituează și încercăm să n-o facem, dacă reușim. Aș vrea să vă spun că Ordonanța Guvernului privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, din 30 ianuarie, modifică radical condițiile de organizare a rezidențiatului în medicină. Peste noapte, Executivul restrânge numărul centrelor universitare acreditate pentru pregătirea în rezidențiat, independent de evaluarea performanțelor facultăților, evaluare realizată de organismele abilitate. S-a făcut o evaluare a facultăților, credeți-mă, dar nu a contat în această decizie.

Nu e de mirare că, în acest timp, medicii rezidenți se sfătuiesc _on-line_ cum să plece din țară. Titlul uneia dintre rubricile forumului medicilor rezidenți din România este „Cum să pleci din țară, că nu se mai poate!” Aceștia povestesc cât de primitoare sunt țările din spațiul euroatlantic cu medicii noștri care se simt tratați în țară ca niște mobile sau ca niște ținte mobile când ajung să profeseze meseria, pentru că „miliția”, procuratura, mass-media îi acuză. Și revin la povestea cu șpaga, unde „cei mai mari șpăgari sunt doctorii”, am pus ghilimele când am făcut afirmația asta. Pe de o parte. Pe de altă parte, spitalele noastre sunt într-o acută lipsă de cadre medicale, cel puțin când este vorba de acoperit activitatea Salvărilor.