Daniel Olteanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Festivitățile ultimelor zile, la fel ca amprenta întregului an centenar, au lăsat în urmă aceeași realitate apăsătoare în județul din care provin, Vaslui, unde peste 480.000 de români constată zilnic efectele aspre ale unei politici de zeci de ani, pe care nu o pot numi altfel decât o „politică antinațională”.

Mă refer la modul în care a fost tratată până acum regiunea de la granița de răsărit, căreia nu doar că i s-au refuzat investițiile în marea infrastructură, ci, mai mult, i s-a refuzat și unicul proiect de autostradă, aflat pe un coridor european, în condițiile în care acest proiect ar fi avut – și ar putea avea în continuare – cel mai consistent aport în reducerea decalajelor de dezvoltare.

Istoria ștergerii din Master Planul General de Transport a culoarului european care face legătura cu Vama Albița este un exemplu grăitor, pe care l-am adus în atenția publică în ultimii doi ani, de când am fost ales parlamentar. Prea puține voci au înțeles însă, în toată perioada care s-a scurs de atunci, că de acest proiect depinde viitorul unui întreg județ și că timpul nu mai are răbdare cu vasluienii.

Condamnați, generații la rând, să poarte stigmatul sărăciei și să trăiască în izolare, suspendați undeva între România dezvoltată și Republica Moldova, vasluienii știu că autostrada Tișița–Albița este singura punte ce i-ar putea lega de un orizont de speranță.

Stimați colegi, ne apropiem de momentul în care speranța vasluienilor, călcată în picioare de atât de multe ori, poate lumina bezna ultimilor 28 de ani. Bugetul pe 2019 este, în opinia mea, hotărâtor pentru zona din stânga Siretului, cea mai săracă a Uniunii Europene. O salvăm sau îi punem din nou cruce?

Rugămintea mea de a vă îndrepta privirea către Vaslui este strigătul unui întreg județ, pentru care autostrada Tișița–Albița înseamnă astăzi totul. Includerea acestui obiectiv, în faza de studiu de fezabilitate și proiect tehnic, în bugetul pentru anul viitor este o compensație prea mică în comparație cu nedreptatea pe care reaua-voință, incompetența ori poate lipsa de interes au făcut-o celei mai sărace zone a României.

Aduc în sprijinul argumentelor pe care le-am prezentat de-a lungul timpului în fața dumneavoastră date pe care le-am primit recent de la Direcția Generală a Vămilor, care confirmă că tronsonul Albița–Tișița este, de departe, principala rută de transport al mărfurilor spre și dinspre frontiera estică a României, având un mare potențial de accelerare.

În ultimii 10 ani punctul de trecere a frontierei Albița a consemnat o creștere de aproape trei ori a numărului total al vehiculelor care l-au tranzitat. În plus, la nivelul camioanelor, adică al transportului de mărfuri și al facilitării schimburilor

comerciale, vorbim despre creșteri, de la an la an, de aproape patru ori față de celelalte puncte de frontieră de pe granița de est, Sculeni și Giurgiulești – Galați.