Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·24 februarie 2016
Declarații politice · adoptat tacit
Șerban Nicolae
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte.
Stimați colegi, îmi cer scuze pentru întârzierea de astăzi de la ședință. Aș fi vrut să iau cuvântul înainte de a începe dezbaterile și la cazul precedent. Nu din dorința de a deveni vedetă, ci din dorința de a atrage încă o dată atenția asupra unui lucru pe care, probabil, o să-l repet până la sfârșitul mandatului, măcar că avem stenograme, măcar că avem înregistrări video și, poate, cineva o să dea răspuns unei chestiuni, în principal, de procedură, dar care ține de statutul nostru în asemenea chestiuni.
Am mai spus-o: din punctul meu de vedere, o solicitare adresată Senatului României, aidoma unui proiect de lege, propunere legislativă, ar trebui distribuită tuturor membrilor Senatului. Ea nu trebuie repartizată strict Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru că toți avem obligația ca atunci când votăm să fim în cunoștință de cauză direct, și nu intermediar.
Pe de altă parte, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări nu trebuie să dea decât un raport de legalitate, în sensul în care certifică, cu valoarea profesională pe care o au colegii din această comisie, că cererea este adresată de către autoritatea îndrituită, că privește o chestiune care face obiectul atribuțiilor Senatului, că a fost făcută în forma și procedura cerute de lege, de Constituție, de Regulamentul Senatului și așa mai departe. Atât și nimic mai mult.
Faptul că, de atâta vreme, Comisia juridică este pusă în situația să dea un vot pe care, trebuie să-l recunoaștem, îl dă eminamente politic pe asemenea chestiuni care țin de competența plenului Senatului mie mi se pare nefiresc. Și este valabil indiferent despre cine este vorba, indiferent în ce situații, indiferent că este vorba despre o cerere prin care Senatul trebuie să încuviințeze reținerea, arestarea sau percheziționarea unui coleg senator sau că se pronunță asupra unei cereri de începere a urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului sau pentru fapte săvârșite în calitate de membru al Guvernului care deține și calitatea de senator.
Aceste două chestiuni sunt de procedură, dar, din punctul meu de vedere, sunt foarte importante pentru statutul nostru, pentru votul pe care îl dăm și clarifică și poziția fiecăruia dintre noi, lăsând, poate, fără obiect speculații potrivit cărora acestea sunt cereri ale justiției, că, prin votul nostru, dăm curs justiției sau blocăm cursul justiției, că ne substituim instanțelor de judecată sau că îndeplinim o funcție nefirească într-o democrație. Aș vrea ca, respectând aceste chestiuni de procedură, fiecare să aibă responsabilitatea propriului vot, să aibă o explicație publică și să nu fie o chestiune care să țină de o decizie politică, de o decizie de partid sau de o decizie de neprofesionist.
Votul s-a dat în cazul precedent. Senatul s-a pronunțat și decizia este respectată. Eu am studiat și referatul transmis în legătură cu senatorul Gabriel Oprea, și referatul trimis în legătură cu senatoarea Doina Tudor.