Șerban Nicolae

Mulțumesc domnule președinte. Stimați colegi,

În anexa nr. 2, la punctul 1 – număr curent – este un amendament care privește art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal actual.

În fapt, este o chestiune care a fost dezbătută în spațiul public și care a apărut odată cu aplicarea unei dispoziții noi,

inexistentă în legislația noastră de 150 de ani în materie penală, prin care, în cazul concursului de infracțiuni, se aplică pedeapsa cea mai grea, după care, în mod obligatoriu, textul de lege impune: se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse.

Consiliul Superior al Magistraturii mi-a comunicat faptul că a avut o observație la această chestiune în sensul în care nu se poate impune, matematic, adăugarea unui asemenea spor, acest spor urmând a fi evaluat și adăugat prin dispoziția judecătorului, dacă acesta consideră necesar.

De aceea, textul pe care eu vi-l propun – și v-aș ruga să fiți de acord, cu rugămintea de a mă urmări în toate elementele care aduc modificări –, textul propus de mine spune așa: „Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care...” și aici apare prima modificare, „se poate adăuga un spor de până la o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite...”, text nou, „fără ca acest spor să depășească jumătate din pedeapsa stabilită ca fiind cea mai grea”.

Cu alte cuvinte, am înlăturat acea obligație care făcea ca, în mod matematic, la pedeapsa cea mai grea să se adauge indiferent de voința judecătorului care apreciază gravitatea faptelor în cazul concursului de infracțiuni și al pluralității de infracțiuni și, de asemenea, să limităm acest spor.

Cunoașteți faptul că în aplicarea acestei norme s-a ajuns la situații absurde față de filozofia penală pe care o avem noi ca societate – și nu de acum –, prin care fapte considerate minore, cu pedepse mici, au ajuns, prin adăugirea acestui spor de până la o treime, să fie mai mari rezultantele, pedeapsa rezultantă decât însuși maximul pedepsei principale.

La comisie, atunci când am discutat acest lucru, în esență, membrii comisiei au fost de acord. Din diverse rațiuni, în prezența a 8 membri ai comisiei, amendamentul a întrunit 4 voturi pentru, un vot împotrivă și 3 abțineri. Cu alte cuvinte, viziunea a fost în sensul admiterii amendamentului pe care l-am propus, el, de fapt, era discutat, repet, CSM-ul a și arătat faptul că susține un punct de vedere similar, în sensul în care judecătorul este cel care apreciază în cazul pluralității de infracțiuni dacă adaugă un spor și cât să fie acest spor, doar că, fiind doar 4 voturi pentru, din 8, n-a întrunit majoritatea cerută de regulament ca să fie considerat amendament admis, să fie inclus în raport în corpul celorlalte amendamente admise.

Stimați colegi, foarte pe scurt, că eu cred că s-a înțeles, în esență, despre ce este vorba. În textul vechi reglementarea era în același sens, în sensul în care judecătorul, în cazul pluralității de infracțiuni, aplica pedeapsa cea mai grea, la care putea adăuga un spor de până la cinci ani.