Eleonora Carmen Hărău

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

În legislatura 2012–2016, Parlamentul României a dezbătut numeroase propuneri legislative cu privire la sistemul de creditare din România, propuneri care aveau ca efect... doreau să aibă ca efect să trateze efectele negative ale unei politici de creditare slab prudențiale practicate între 2005 și 2008. Legea conversiei valutare a creditelor contractate în unele valute, Legea dării în plată a unor imobile sunt doar câteva exemple de inițiative care, într-un final, nu au rezolvat nici problema debitorilor și nici cea mai importantă problemă a relației client-bancă, și anume cea de încredere reciprocă. Oare ce este mai important într-o relație comercială, dacă nu încrederea? După experiența nefericită a acelor ani, observăm astăzi că sistemul bancar a ajuns în cealaltă extremă, în care criteriile prudențiale pentru acordarea unui credit sunt extrem de severe. Mai mult, persoanele fizice și juridice din România, deși se gândesc în permanență la creditare, fie pentru achiziții, fie pentru dezvoltare, evită să mai recurgă la acest instrument, pentru că rănile adânci și dureroase din perioada crizei economice încă nu s-au închis. Efectele sunt devastatoare pentru finanțarea economiei.

În această situație extrem de gravă, dar mai ales în contextul în care autoritățile legislative, guvernamentale sau de supraveghere din România sunt cuprinse de foarte mulți ani de un sentiment _dolce far niente_ , monștri mai mari sau mai mici se nasc în fiecare zi tot mai aproape de cetățeni.

Când spun acest lucru mă refer în mod special la unele instituții financiare nonbancare, care, profitând de salariile și pensiile modeste ale cetățenilor români, oferă servicii de creditare imediată la costuri despre care cea mai mare parte a debitorilor nu au cunoștință, pentru că nu sunt suficient informați, iar autoritățile române tolerează astfel de practici. N-ar fi de prisos să mai adaug și motivele pentru care cei mai mulți dintre ei recurg în mod disperat la astfel de împrumuturi: pentru achiziție de medicamente, pentru plata utilităților sau chiar pentru cheltuieli de subzistență.

## Stimați colegi,

Câți din dumneavoastră ați fi dispuși să contractați un credit la o dobândă anuală efectivă de 200%, 300% sau chiar mai mult decât atât? Câți dintre cei înșelați prin asemenea metode, din păcate legale, ajung într-o situație și mai gravă după obținerea creditului dorit?

Tare mi-e teamă că nimeni nu a învățat nimic din lecțiile dureroase ale perioadei 2008–2016.

Țin să precizez și faptul că astfel de practici sunt respinse expres de unele decizii ale Curții Europene de Justiție, iar Autoritatea pentru Protecția Consumatorului are puține pârghii legale ca să poată stopa acest jaf legal. Am sperat că Banca Națională a României sau Guvernul României vor lua atitudini tranșante în această problemă, dar speranța a fost risipită.