Cătălin Silegeanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

În satul românesc, pământul a fost mereu sursă de venit, siguranță pentru familie și baza economiei locale. Producția agricolă, costurile și securitatea alimentară a țării sunt direct proporționale cu sănătatea pământului*.

În ultimii ani, solul s-a deteriorat vizibil în sudul și estul țării, în Câmpia Română, sudul Olteniei, Bărăgan, sudul Moldovei și Dobrogea, unde scăderea rezervei de apă din sol, salinizarea și pierderea materiei organice au dus deja la pierderi repetate de producție. Infrastructura de irigații permite alimentarea a peste un milion de hectare, însă diferența dintre potențial, contractare și utilizare efectivă este fatală pe termen lung, iar perdelele forestiere avansează mult sub ritmul necesar.

Legea introduce obiective clare și termene. Reducerea cu minimum 20% a suprafețelor degradate până în 2035, împădurirea a cel puțin 10.000 de hectare anual, modernizarea irigațiilor pe un milion de hectare până în 2030 și reducerea utilizării pesticidelor și fertilizanților cu 30% sunt măsuri fezabile și necesare