Alexandru Cordoș

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „Evocarea Dictatului de la Viena tulbură din nou apele în Ardeal”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În calitatea mea de ardelean, în primul rând, și de senator de Cluj, în al doilea rând, am participat la Huedin, pe data de 9 septembrie 2010, la comemorarea celor 70 de ani de la moartea preotului protopop Aurel Munteanu, erou și martir al neamului nostru, care a căzut victimă, alături de alți patrioți, actelor extremiste cauzate de euforia generală pe care populația maghiară o trăia în 1940 cu ocazia intrării trupelor maghiare în orașul Huedin, ca urmare a semnării Dictatului de la Viena.

Știți cu toții ce a reprezentat data de 30 august 1940 pentru România, dată la care, la Viena, a fost luată, printr-o singură trasare de peniță, decizia asupra sorții Transilvaniei prin intermediul miniștrilor de externe ai Germaniei și Italiei.

Potrivit Dictatului de la Viena, partea nordică a teritoriului revenea Ungariei, iar cea de sud rămânea României. O lună mai târziu, trupele ungare au intrat în Ardealul de Nord, lăsând în urmă un val de suferințe și de atrocități cumplite.

Prin desfășurarea ostentativă a unui efectiv militar impresionant și disproporționat față de eventualele necesități, s-a dorit, la vremea respectivă, să se imprime ocupării teritoriului cedat aspectul unei adevărate victorii, să se descurajeze orice inițiativă de protest a locuitorilor transilvăneni și să se statueze, fără putință de tăgadă, urmarea unui dictat impus României de Germania nazistă și Italia fascistă.

În spatele acestui marș forțat, s-au întâmplat, așa cum știți din istorie, o serie de incidente, cele mai multe provocate de grupări naționaliste maghiare locale, în urma cărora populația română a avut foarte mult de suferit.

În ceea ce privește intrarea trupelor maghiare de ocupație în orașul Huedin, aceasta trebuia să se facă, potrivit planului prestabilit, în data de 9 septembrie 1940, întrucât Huedinul făcea parte din zona cinci de ocupație, alături de Hida, Gherla, Reghin și regiunea de trecere a Mureșului.

În fața presiunii dictatului, mulți huedineni, pentru a nu fi umiliți, au ales calea refugiului în România, însă protopopul ortodox Aurel Munteanu, unul dintre preoții români cei mai iubiți și respectați ai Huedinului, ai ardelenilor, a ales să înfrunte soarta și să rămână, cu demnitate și curaj, ca un adevărat păstor sufletesc, în mijlocul celor pe care-i avea în grija duhovnicească. El a avut o soartă cruntă, asemenea marelui nostru istoric Nicolae Iorga, într-o altă împrejurare dramatică, alături de plutonierul de poliție Gheorghe Nicola – a se citi Nicula –, dar și de țăranca Onița Negru, moartă în condiții neclare. Din păcate, ce s-a întâmplat la Huedin nu a fost un caz izolat, deoarece astfel de evenimente au fost întâlnite pe întreg teritoriul cedat în anul 1940.