Gheorghe David

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația de astăzi „Să mai dăm o șansă pădurii!”.

Așa după cum am precizat în declarația anterioară, revin cu noi amănunte referitoare la șansele pe care trebuie să le acordăm pădurii, pentru folosul nostru și al copiilor noștri.

Știu că în ultima vreme s-a făcut câte ceva în acest scop, inclusiv în județul Timiș, pe care îl reprezint în Senatul României. Este vorba despre amenajarea perdelelor de protecție situate în vecinătatea terenurilor celor mai expuse fenomenelor amintite în declarația anterioară, inclusiv viscolelor din anotimpul de iarnă.

Fiind vorba de investiții ale căror efecte se vor resimți benefic abia peste cel puțin un deceniu, există multe rețineri din partea administrațiilor locale, în primul rând, dar și la nivelul autorităților de stat județene și centrale, fiindcă la mijloc este vorba despre bani, iar cuantificarea beneficiilor este greu de făcut. Ele pot fi totuși făcute – poate că s-au și făcut, dar nu prea le cunoaștem noi –, dacă se iau în calcul pagubele produse pe suprafețele deschise, în comparație cu cele deja protejate.

Astfel, în județul Timiș, de pildă, îndeosebi în Câmpia de Vest, s-au înregistrat spulberări ale solului, cu deosebire a terenurilor proaspăt arate și însămânțate. Cred că specialiștilor de la Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice din vestul țării, respectiv Timișoara, le este bine cunoscut acest lucru. Ei pot vorbi mai mult despre toate acestea.

În ceea ce privește punerea la dispoziție a suprafețelor destinate înființării perdelelor de protecție, nu ar trebui să reprezinte un impediment, din moment ce vorbim despre plantații în aliniament sau pâlcuri de arbori amplasate pe izlazuri ori terenuri degradate. De toate acestea nu ducem lipsă. Trebuie doar să ne dorim să le și realizăm.

Vă mulțumesc.