Stenogramă plen

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Împotriva blazării electoratului”.

Cea mai mare pierdere datorată actualei guvernări nu constă în procentele tăiate nediferențiat din pensii și salarii, în concedierile sistematice, în jaful urgentat al resurselor. Cea mai teribilă crimă împotriva românilor este sabotarea încrederii în capacitatea de regenerare a acestei nații, a încrederii în puterea de a ne întocmi propriul destin, în ciuda loviturilor primite în fiecare zi. Ceea ce se întâmplă astăzi în țara noastră reprezintă manifestarea unui curent contrar vieții, a unui program politic îndreptat împotriva firii acestui neam. Cu toate acestea, în România există încă multă frumusețe, creativitate și vigoare.

Atitudinea negativistă a românilor se traduce, din punct de vedere politic, într-o formă de pasivitate electorală, de refuz al ideii de politică, de dezgust cu privire la politicieni. Atent cultivat sau nu, acest sentiment păgubos se poate dovedi calea către dezastru, un dezastru care poate fi evitat doar printr-o schimbare de mentalitate cu privire la implicarea fiecărui român în viața cetății.

Referitor la indiferența față de politică, Iuliu Maniu spunea: „Sunt supărat pe omul care zice: «Nu mă interesează politica, nu mă doare capul, îmi văd de treaba mea, de profesiunea mea, politica nu mă interesează și facă cine ce vrea.». Pe acela care vorbește așa sunt foarte supărat, pentru că atitudinea aceasta înseamnă cinism și indiferență față de viitorul neamului românesc.”

Noi, cetățenii acestei țări, suntem cu toții datori să ne ocupăm de problemele politice ale neamului și ale țării. Suntem datori să căutăm cu toții calea cea mai bună pentru înaintarea fericită a țării românești, și aceasta înseamnă politica. Suntem obligați să arătăm ce ne dictează convingerea noastră și nu avem dreptul să spunem că nu ne interesează ce cale trebuie să apuce România.

Românii nu trebuie să renunțe la ideea de schimbare, de înnoire, nu trebuie să cedeze în fața deznădejdii. Semnele că actuala putere se pregătește să părăsească prim-planul politic sunt ușor de reperat și de explicat, disoluția PDL petrecându-se din ce în ce mai accelerat, pe măsură ce ne apropiem de alegeri. Apele au început să se limpezească, iar politicienii de valoare ai puterii se vor delimita tot mai hotărât de grupul obedient lui Traian Băsescu, din ce în ce mai izolat, mai refractar la schimbare.

Pare degringolada de azi din Partidul Democrat Liberal atitudinea unei formațiuni politice care știe ce are de făcut, care acționează după un plan riguros, cu transparență și discernământ? Dacă nu, mai putem crede că această

guvernare a PDL-ului a fost cerebrală, corectă, în conformitate cu un program economic bine pus la punct, așa cum afirmau triumfalist, până de curând, liderii săi?

Abia după ce Coaliția guvernamentală va abdica sau va fi înlăturată prin vot românii vor putea cunoaște dimensiunea reală a dezastrului. Numai după ce ne vom îndepărta sufletește de pasiunile negative ale acestei epoci rușinoase vom putea analiza corect proporțiile catastrofei puse în operă de PDL-UNPR-UDMR.

În continuare, ține doar de luciditatea și hotărârea poporului român de a nu se lăsa hipnotizat de programe politice mincinoase și de a nu urma, din disperare, personaje „mesianice”, care se vor strecura în golul electoral lăsat de falimentul politic al PDL.

Apelul la unitate al Uniunii Social-Liberale nu se referă numai la coeziunea din interiorul acestei alianțe, ci și la unitatea tuturor românilor în jurul principiilor democrației și ideilor de moralitate și valoare autentică.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc mult, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David – Grupul parlamentar al PDL. Se pregătește domnul senator Marius Petre Nicoară – Grupul parlamentar al PNL.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația de astăzi „Să mai dăm o șansă pădurii!”.

Așa după cum am precizat în declarația anterioară, revin cu noi amănunte referitoare la șansele pe care trebuie să le acordăm pădurii, pentru folosul nostru și al copiilor noștri.

Știu că în ultima vreme s-a făcut câte ceva în acest scop, inclusiv în județul Timiș, pe care îl reprezint în Senatul României. Este vorba despre amenajarea perdelelor de protecție situate în vecinătatea terenurilor celor mai expuse fenomenelor amintite în declarația anterioară, inclusiv viscolelor din anotimpul de iarnă.

Fiind vorba de investiții ale căror efecte se vor resimți benefic abia peste cel puțin un deceniu, există multe rețineri din partea administrațiilor locale, în primul rând, dar și la nivelul autorităților de stat județene și centrale, fiindcă la mijloc este vorba despre bani, iar cuantificarea beneficiilor este greu de făcut. Ele pot fi totuși făcute – poate că s-au și făcut, dar nu prea le cunoaștem noi –, dacă se iau în calcul pagubele produse pe suprafețele deschise, în comparație cu cele deja protejate.

Astfel, în județul Timiș, de pildă, îndeosebi în Câmpia de Vest, s-au înregistrat spulberări ale solului, cu deosebire a terenurilor proaspăt arate și însămânțate. Cred că specialiștilor de la Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice din vestul țării, respectiv Timișoara, le este bine cunoscut acest lucru. Ei pot vorbi mai mult despre toate acestea.

În ceea ce privește punerea la dispoziție a suprafețelor destinate înființării perdelelor de protecție, nu ar trebui să reprezinte un impediment, din moment ce vorbim despre plantații în aliniament sau pâlcuri de arbori amplasate pe izlazuri ori terenuri degradate. De toate acestea nu ducem lipsă. Trebuie doar să ne dorim să le și realizăm.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Petre Nicoară – Grupul parlamentar al PNL.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă titlul „Aberațiile generate de Ministerul Educației”.

Nu-mi amintesc un alt an în care înscrierea copiilor la școală să fie atât de problematică, un fel de cursă cu obstacole pe care o parcurgi dacă știi să te strecori sau chiar să fentezi legea.

Părinții au ajuns să divorțeze formal pentru a avea întâietate la înscriere, să își ia vize de flotant în alte cartiere, în funcție de școala preferată, să se declare etnici germani și câte și mai câte alte soluții extreme pentru a prinde un loc la o școală bună.

După scandalul clasei pregătitoare, continuarea aceasta era previzibilă, în definitiv, mai ales că Ministerul Educației pare decis să respecte propriile hotărâri, indiferent de efectul acestora sau de modul incredibil în care sunt ele puse în practică.

Lipsa locurilor în grădinițe și școli a îmbrăcat în acest an o formă grotescă, ridicolă, care a pus părinții în situații ciudate, iar pe aceia care nu s-au „descurcat” i-a lăsat fără locul pentru care au optat.

Ce mă indignează este atitudinea relaxată a reprezentanților Ministerului Educației și explicațiile liniștitoare care nu fac decât să perpetueze greșelile. Asta în cel mai bun caz, pentru că de multe ori lucrurile evoluează din rău în mai rău tocmai pentru faptul că decizia stă în mâna unor numiți politic, fără legătură cu sistemul real, cu predarea la catedră sau cu relația dascăl-elev.

Mă aștept totuși la o reacție din partea Ministerului Educației în fața problemelor care apar zilnic în legătură cu înscrierea copiilor, de la sistemul informatic – care înscrie copiii ca fiind născuți în alte localități, din cauza unor erori de programare – până la directorii care selectează copiii în funcție de veniturile părinților, o altă anomalie generată tot de numirile partidului care astăzi conduce România.

Profit de prezența mea la acest microfon, în schimb, pentru a-i cere scuze fostului ministru al educației, domnul Funeriu, pentru o nedreptate pe care i-am adus-o într-o altă declarație a mea.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Badea Viorel, din partea Grupului parlamentar al PDL.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică pe care o citesc astăzi se numește „Masacrul inocenților de la Fântâna Albă – o tragedie a neamului românesc”.

Ieri, 1 aprilie, s-au împlinit 71 de ani de la una dintre cele mai mari tragedii din istoria neamului românesc: masacrul inocenților de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, astăzi Ucraina.

De ziua Înălțării Domnului, în 1941, mii de români din satele nord-bucovinene, victime ale Dictatului RibbentropMolotov, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, au format o coloană pașnică de peste 2.000 de persoane, care se îndrepta spre granița sovieto-română, la îndemnul criminalilor NKVD-iști care îi amăgiseră că se pot strămuta voluntar în România. Oamenii, deși purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase, la circa trei kilometri de granița română, în poiana Varnița, au fost secerați de mitralierele grănicerilor sovietici ascunși în pădure. Masacrul nu s-a încheiat aici, răniții fiind legați de cozile cailor și târâți până la un loc unde erau săpate gropi comune, unii dintre ei fiind îngropați de vii, conform unor mărturii din acea vreme. Bătrâni, femei, copii nu au mai contat pentru criminalii sovietici, toți fiind aruncați în gropile comune. Supraviețuitorii carnagiului spun că pământul de deasupra rămășițelor s-a mișcat încă multă vreme după ce martirii au fost îngropați în poiana de la Varnița, în locul numit Fântâna Albă.

Ieri, 1 aprilie, am fost alături de un număr impresionant de bucovineni la acest însângerat Katyń al românilor și le-am auzit durerea, le-am auzit strigătul celor care, prin jertfa lor, au adus neamul românesc mai aproape de Dumnezeu, care, prin dragostea lor de țară, ne-au învățat că istoria se construiește pe verticală, pe onoare, pe curaj, iar nu pe lașitate și indiferență.

Cu toate eforturile sinistrului NKVD de a mistifica adevărul, nu vom uita niciodată că sute de familii de români au fost spulberate în acea blestemată zi de primăvară, iar cei care s-au făcut vinovați, în frunte cu generalul sovietic Jukov, vor trebui să fie condamnați de lumea civilizată, să fie trecuți în rușinoasa listă a criminalilor de război, asemenea condamnaților de la Nürnberg.

La Fântâna Albă au fost 10, 50 sau 200 de victime? Nu cred că numărul are vreo importanță, dar, totodată, nu trebuie să uităm deportările, din iunie 1941, a peste 13.000 de familii de țărani nord-bucovineni în Siberia și Kazahstan sau de victimele de la Lunca, de pe malul Prutului, la 6 februarie 1941, când au fost secerați cu mitralierele sute de români din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Șirăuți, Horecea-Urbană și Ostrița.

Din acest motiv, consider că e de datoria mea de parlamentar român să aduc cinstire martirilor noștri aici, în fața reprezentanților poporului român, să trimit lumii întregi un semn că jertfa inocenților de la Fântâna Albă nu a fost în zadar, că neamul nostru și viața noastră s-au zidit pe martiriul lor și că în veci nu vom uita că în 1941, la Înălțarea Domnului, fiii Bucovinei au plecat la ceruri să se roage pentru noi.

Cinste vouă, eroilor!

Dumnezeu să-i aibă în paza Sa!

Mulțumesc.

Îi dau cuvântul domnului senator Florin Constantinescu – Grupul parlamentar al PSD.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „Unde-s banii?”. Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Mai este aproximativ o lună până la începerea campaniei electorale. Din păcate, în acest an, campania vine pe fundalul unei economii precare, după două trimestre consecutive de scădere economică. Puterea profită deja de această situație economică. Guvernul Ungureanu este supus unor presiuni politice și sociale la care, vrând-nevrând, va trebui să reacționeze la un moment dat. Ce reacție mai bună decât oferirea de mită electorală este mai benefică în prag de alegeri?

Dând bani din vistieria statului, acordând facilități unor grupuri, unor categorii, Guvernul Ungureanu, susținut politic în Parlament de PDL, UDMR și UNPR, își atribuie un anumit avantaj față de celelalte partide parlamentare. Acest avantaj pe care puterea îl creionează încet-încet este lipsit de fairplay și de bună-credință. Voi detalia în cele ce urmează ce avantaj își creează puterea și cum împarte deja mita electorală.

La începutul mandatului, Guvernul Ungureanu și-a stabilit printre obiective creșterea numărului de investiții, creșterea numărului de locuri de muncă, atragerea fondurilor europene. Până acum nu am văzut nimic concret. Este clar că nu poți schimba un sistem din rădăcini într-un timp scurt, dar haideți, domnilor guvernanți, „să nu dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard”! Haideți să nu mai dăm oamenilor promisiuni care oricum nu se vor putea duce la îndeplinire! Haideți să nu stricăm și puținul pe care îl avem!

Până acum, am primit asigurări de la premierul Ungureanu că, dacă îi vom da timp, va putea face ceea ce a promis. Dar ce a promis? Dacă inițial nu a fost de acord cu creșterea eventuală a salariilor, iată că se conturează în preajma campaniei electorale luarea unei decizii în acest sens. Șeful reprezentanței Comisiei Europene la București, Nicolae Idu, a avertizat că eventuala creștere a salariilor trebuie să fie însoțită de preocupări privind măsuri posibile de finanțare și nu este exclus ca piețele să pună sub semnul întrebării angajamentul României în privința politicii fiscale sănătoase și să apară presiuni suplimentare la finanțare.

Publicația „The Economist” consideră că economia României rămâne vulnerabilă la evoluțiile din zona euro, iar atingerea țintei de deficit bugetar va fi posibilă prin înghețarea salariilor și a pensiilor, nefiind spațiu fiscal pentru reducerea CAS și a TVA. Prin urmare, chiar dacă Guvernul își propune să reducă deficitul bugetar de la 4,35% în 2011 la 1,9–2,1% din PIB în 2012, ceea ce va implica înghețarea salariilor și a pensiilor în sectorul public, nu vor exista premise pentru diminuarea TVA sau a contribuțiilor sociale pe care companiile o solicită.

Dacă ne referim la sustenabilitatea măsurii de creștere a salariilor, trebuie să vorbim și de ceea ce se va întâmpla peste doi ani. Impactul bugetar pentru creșterea salariilor cu 16% din iunie va fi de două miliarde de lei pentru bugetul pe 2012, iar reducerea CAS cu cinci procente va avea un impact de circa 2,3 miliarde de lei, potrivit calculelor Ministerului Finanțelor Publice.

Pe un an întreg, impactul combinat al celor două măsuri ajunge la circa 9 miliarde de lei, o sumă deloc neglijabilă, reprezentând 1,5% din PIB. Problema se pune atunci când vorbim de gradul de colectare a veniturilor. În România, gradul de colectare a veniturilor este redus, de 33% din PIB, comparativ cu nivelul mediu al veniturilor bugetare în Uniunea Europeană de 40% din PIB. Până acum, nici Guvernul Boc și pare că nici Guvernul Ungureanu nu au găsit soluția aducerii mai multor venituri la buget. Este clar că majorarea salariilor bugetarilor ar fi posibilă în condițiile

înregistrării unei creșteri economice consistente, care să aducă mai multe venituri la buget.

O altă problemă pe care Guvernul Ungureanu vrea să o rezolve cu orice preț pentru a-și atrage simpatizanți din rândul administrațiilor locale se referă la împărțirea fondurilor guvernamentale pe criteriul afilierii politice.

Suntem părtașii unor discuții aprinse în interiorul coaliției. Mulți au văzut de bun augur faptul că „premierul a trântit ușa” în fața partenerilor de guvernare, refuzând aprobarea unor sume importante pe proiectele aleșilor PDL, UDMR sau UNPR.

Premierul însă nu poate supraviețui fără susținere politică, nici dumnealui și nici Guvernul. A înțeles acest aspect într-o săptămână de zile și astăzi aflăm că premierul nu a mai trântit ușa și va scoate banii pentru doleanțele politice.

Prin urmare, puterea va aproba finanțarea unor proiecte de interes local, va aproba furnizarea unor fonduri importante pentru primarii puterii. Așadar, fie că sunt pentru infrastructură de apă sau canalizare, fie că sunt pentru reabilitare și modernizare de drumuri, banii se vor îndrepta spre comunitățile conduse de PDL, în schimbul voturilor la alegeri. Statisticile arată că în ultimii ani aproximativ 60% din fonduri au fost direcționate către primarii PDL. Grav este că nu s-a ținut cont niciodată de numărul de locuitori, de gradul de deteriorare sau de dezvoltare a infrastructurii unui județ, de situația economică a unei zone.

## Stimați colegi,

Tot în pragul campaniei electorale, puterea vrea să vândă tot ce a mai rămas din resursele minerale ale României. Problema gazelor de șist este la fel de controversată ca și problema Roșia Montană.

Or, eu cred că nu trebuie să ne gândim la ce mai avem de vândut și să vindem. Eu cred că, în primul rând, trebuie să ne gândim dacă suntem în avantaj sau nu, trebuie să vedem ce este în interesul românilor, trebuie să ne gândim la cum să procedăm și cum să producem noi locuri de muncă.

Din nefericire, și acest Guvern se comportă neprofesionist, fără să facă uz de specialiștii pe care îi avem în țară, cerând expertize din străinătate. În plus, nu este atent deloc la realitățile economice și sociale, face totul după ureche, „se uită ca o mâță în calendar” și „se tot învârte în jurul oalei de smântână”.

Îmi pare rău că trebuie să o spun, mă așteptam la altceva. Mă așteptam să avem deja o strategie viabilă pentru revitalizarea economiei. Mă așteptam să văd că numărul locurilor de muncă va crește și că micile comunități locale vor avea de câștigat.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Alți colegi senatori doresc să facă declarații de la microfon?

Domnule senator Oprea, Grupul parlamentar al PDL, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi are titlul „Politica migratoare a USL”. Aș dori să nu lăsăm nesemnalată o nouă dovadă a „consistenței morale” probate de liderii USL. Mă refer la cazul racolării de fugari din alte partide cu doar două luni înainte de începerea campaniei electorale. Vă amintesc cu această ocazie tiradele domnilor Ponta și Antonescu, de acum un an, în care înfierau energic acest tip de migrațiune politică, dar atunci erau furioși pentru că le plecau oamenii din PSD și PNL.

Liderii opoziției se arătau dezgustați de fenomen, pretindeau că este un lucru sub demnitatea lor, că nu vor accepta niciodată astfel de jocuri, ba mai mult, indignații USL anunțau că, atunci când vor ajunge la putere, vor stopa această practică.

Iată că, odată cu venirea primăverii, indignarea liderilor USL a migrat ca prin farmec. Motivul este simplu: acum pot ei să ia primari de la alții. Migratorii sunt brusc prezentați ca niște demni politicieni care ar fi văzut calea minunată a USL. Ei nu ar fi trădători, ci persoane alese care merg să întărească dreapta adevărată sau elanul social-democrației. Nu ar fi cumpărați, momiți cu avantaje prea puțin onorabile, ci atrași, nu-i așa, de mari idei, de aspirațiile libertății.

Pentru a fi foarte clar, sunt de acord cu orice plan care poate măcar diminua migrația politică. E un fenomen ce derutează electoratul și golește de sens procesul democratic. Ce mă deranjează însă la fel de mult este ipocrizia de pe marginea ei, precum și cei care mimează etica în politică doar atunci când sunt dezavantajați de o situație, pentru a se lepăda de ea imediat ce conjunctura se schimbă.

De aceea, mă adresez liderilor USL cu o singură întrebare: cum e cu legea aceea contra migrației, dragi colegi? O mai dăm sau n-o mai dăm? Dacă v-ați răzgândit, spuneți asta și electoratului.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Hașotti. Se pregătește doamna senator Mitrea pentru o declarație politică.

Mulțumesc, domnule președinte.

O scurtă reacție, tot la declarații politice, la cea precedentă făcută de domnul senator Oprea.

Acum, chiar că mă mir. Tocmai dumneavoastră ați făcut această declarație?! Suntem de acord cu o lege împotriva migrației politice. Nu uităm însă că tocmai dumneavoastră ați trecut de la un partid la altul. Nu uit că Grupul parlamentar al PDL din Senat, la începutul legislaturii, avea 19 senatori care fuseseră la alte partide și nu uit că dumneavoastră guvernați de trei ani cu sprijinul unui partid format exclusiv din migratori politici.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Doamna senator Mitrea – Grupul parlamentar al PSD. Vă invit la microfon.

Vă informez că la lucrările noastre participă un grup de studenți masteranzi de la Universitatea „Nicolae Titulescu”. Să-i aplaudăm.

Vă rog, doamna senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Numai un pic, doamna senator.

Vă rog, liderii de grup, chemați oamenii în sală.

Declarația mea politică este dedicată astăzi copiilor cu autism, pentru că ziua de 2 aprilie este Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, zi care declanșează o serie de manifestări în întreaga lume, și în România, prin grija părinților copiilor cu autism și a organizațiilor neguvernamentale implicate în problemele care țin de această afecțiune.

Astăzi, vin să trag un nou semnal de alarmă, încercând să lămuresc că și în România autismul există și că nu putem nega la nesfârșit existența autismului, și nici drepturile persoanelor cu autism. Nu putem nega persoanele cu autism și familiile lor, pentru care autismul reprezintă o problemă gravă, extrem de actuală și de prezentă și care necesită neîntârziat implicarea statului, ca obligație constituțională.

M-aș bucura dacă ar fi ascultată, cât de cât, această declarație, măcar pentru copiii cu autism.

Vă rog, domnule senator Rădulescu!

Ceilalți colegi, vă rog să vă așezați și să o ascultăm pe colega noastră!

Vă rog mult.

România are o lege pentru persoanele cu autism, pe care nu o aplică pentru că ministerele responsabile nu au reușit să se pună de acord, de un an și jumătate, asupra normelor metodologice de aplicare.

România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități printr-o lege care trasează o serie de obligații care privesc și persoanele cu autism și pe care, de asemenea, n-o respectă.

România este parte a Uniunii Europene, care a elaborat Carta europeană a drepturilor persoanelor cu autism, încă din 1996, și aș putea să amintesc drepturi pe care România anului 2012 nu le respectă.

În 2007, Consiliul Europei a adoptat Rezoluția privind educația și integrarea socială a copiilor și tinerilor cu autism, care cuprinde reglementări din domeniu, plecând de la premisa că persoanele cu autism sunt cetățeni cu drepturi depline ai Europei și, dacă li se asigură nivelul adecvat...

Nu știu, prefer să nu mai citesc această declarație.

Iertați-mă. Vă cer scuze în numele colegilor senatori, pe care-i invit, indiferent de grupul politic, să ia loc și s-o asculte pe colega noastră, pe doamna senator Mitrea. Vă rog mult de tot.

Și chiar și Grupul parlamentar al PSD poate s-o asculte pe doamna senator. Vă rog mult.

Vă rog, doamna senator.

N-am vrut să fiu doar eu ascultată. Din respect pentru copiii cu autism și pentru familiile lor. În România, în domeniul educației există dificultăți de integrare școlară sau de acceptare în colectiv, lipsesc programe de adaptare a nevoilor copiilor și nu există cadre didactice specializate în lucrul cu copiii cu autism.

În 2010, a avut loc Conferința europeană pentru acțiune în autism, care a stabilit Planul strategic de sănătate publică, pentru zece ani, precum și lista scurtă de recomandări în domeniul tulburărilor de spectru autist pentru țările din Uniunea Europeană.

În România, dreptul la ocrotirea sănătății și recuperarea acesteia revine, în principal, familiei și reprezentantului legal al persoanei cu dizabilități. Atribuțiile Ministerului Sănătății în domeniul ocrotirii sănătății persoanelor cu autism sunt de ordin general, raportate la atribuții cu privire la sănătatea mintală.

Aș putea să povestesc, nu are rost, vreau doar să spun că sunt țări în lume care acordă mai multă atenție acestei afecțiuni. România se poate lăuda mai puțin cu acest lucru, și vreau doar să amintesc că Statele Unite, Canada, Marea Britanie sunt state care susțin problema autismului prin sporirea acțiunilor de conștientizare, sprijină și investesc în cercetarea pentru autism sau declară autismul ca o prioritate de sănătate națională. Obama chiar a menționat autismul, împreună cu bolile de inimă și cancer, ca una dintre cele trei probleme de sănătate vizate pentru investiții majore pentru cercetarea științifică.

Aflată în vizită tocmai în Statele Unite ale Americii, referindu-se la sistemul de asistență socială, doamna ministru al muncii, familiei și protecției sociale a afirmat că: „Avem motive de mândrie, deoarece am demonstrat că reforma asistenței sociale din România este un model bun de exportat, complexitatea și eficiența măsurilor luate de noi fiind apreciate de experții internaționali...”. Poate ar fi trebuit să spună ce a însemnat reforma și cu ce sacrificii pentru cei cărora li s-a aplicat aceasta, și aici amintesc doar ordonanța de guvern prin care asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități, inclusiv ai copiilor cu autism, au fost disponibilizați, iar cei care au scăpat procedurii își primesc salariile cu întârziere sau, mai nou, înjumătățite.

Îi propun doamnei ministru Boghicevici să-și declare susținerea pentru persoanele cu autism prin adoptarea și implementarea strategiei recent elaborate, prin implicarea societății civile, prin susținerea Propunerii de modificare a Legii privind serviciile de sănătate, educație și sociale aflate în dezbatere parlamentară și prin adoptarea de urgență a normelor de aplicare a Legii pentru persoanele cu autism.

În speranța că susținerea declarată a doamnei ministru va fi una reală, îi amintesc că, până acum, nici Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu a elaborat reglementări privind integrarea socială și profesională a persoanelor cu tulburări din spectrul autist, că nu există nici măcar statistici privind numărul persoanelor cu autism, prin a căror comparație s-ar putea demonstra că fenomenul este în creștere și că merită atenția statului român. Mulțumesc.

Mulțumesc.

Mai dorește cineva să prezinte declarații politice? Domnul senator Vasile Nedelcu, da? Ultimul și închidem.

## **Domnul Vasile Nedelcu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi „Întoarcerea fiilor rătăcitori”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Ne bucurăm astăzi de întoarcerea colegilor rătăcitori la muncă, sau cel puțin așa ar trebui, potrivit declarațiilor făcute de către aceștia la sfârșitul săptămânii. Numai că, așa cum

probabil ați observat cu toții, uslașii nu s-au întors la ședințele pentru care sunt plătiți ca să muncească, ci pentru a distruge, au planuri de demiteri, de schimbări, de tot felul de stricăciuni menite să tergiverseze și mai mult activitatea din Camera superioară a Parlamentului.

Acestea fiind spuse, trebuie să recunosc că, în condițiile date, m-aș fi bucurat să mai rămâneți puțin pe acasă, nu de alta, dar noi, cei care chiar muncim în Parlament, avem treabă și nu avem timp de jocuri stupide, răutăcioase și dătătoare de blocaje.

V-ați lăudat peste tot, când ați început greva, că veți dona indemnizațiile. Minciuni sfruntate! Au făcut-o doi-trei în prima lună, în fața camerelor de luat vederi. În rest, nimeni și nimic. Tot poporul uslaș a tăcut mâlc și a stat în hotelul plătit din bani publici, de unde parlamentarii greviști plecau zilnic spre studiourile televiziunilor, unde-și făceau numărul, și în tot acest timp banii curgeau, angajații de la cabinetele parlamentare erau plătiți, senatorii și deputații PSD și PNL își încasau salariile, naveta era decontată, și așa mai departe.

## Stimați colegi din opoziție,

Știți cu toții că mai avem mai puțin de un an din acest mandat. Nu pot să nu mă gândesc, zâmbind amar, cum le veți povesti alegătorilor dumneavoastră ce ați făcut pentru ei: nu ați votat nicio măsură anticriză, nu ați venit cu nicio soluție viabilă și, spre final, nici măcar nu v-ați mai deranjat să veniți la muncă, dar ați încasat banii.

Vă spun încă o dată: românii sunt inteligenți și nu vă vor mai acorda votul, se vede clar și în sondaje. Dacă la un moment dat atingeați 60%, în vremurile acelea în care ați adus oameni cu autocarele din toate colțurile țării pentru a protesta în capitală, acum nu mai depășiți 40%, cu tot cu marja de eroare, pentru că românii nu se mai mulțumesc cu vorbe goale de mult, fapt dovedit inclusiv la alegerile prezidențiale din 2009, când Mircea Geoană a pierdut rușinos în diaspora, deși promitea zeci de mii de euro românilor care s-ar fi întors în țară din străinătate.

Românii nu vă mai cred, domnilor! Românii vor să munciți, să fiți judecați pentru faptele de corupție săvârșite de-a lungul timpului. În realitate, văd clar cum încasați degeaba salariul de parlamentar și cum aruncați în stânga și-n dreapta cu vorbe goale.

Știu, v-a fost greu în ultimii ani, nu ați avut ocazia să privatizați nimic, clientela politică a rămas total nesatisfăcută, iar colegii dumneavoastră pică unul după altul în ghearele nemiloase ale justiției, care nu iartă corupția, minciuna, înavuțirea prin furt și evaziunea fiscală.

Așa că, din respect pentru cei care v-au dat votul, munciți! Lăsați balivernele, lăsați planurile malefice și puneți osul la treabă! Sunt zeci de proiecte de lege care stau blocate în comisiile pe care le conduceți și la ale căror ședințe nu participați, sunt sute de legi care așteaptă să fie dezbătute, dar, mai ales, sunt milioane de oameni care așteaptă să vă faceți treaba, pentru că, domnilor, ați fost trimiși aici să munciți, nu să bateți recordul la proiecte de lege nedezbătute, și nici pe post de circari ai Parlamentului României.

Mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Dragi colegi,

Au mai depus declarații politice în scris următorii colegi: – Alexandru Mocanu, Florin Mircea Andrei și Mihaela Popa, din partea Grupului parlamentar al PDL;

– Adrian Țuțuianu, Gheorghe Saghian, Doina Silistru, Alexandru Cordoș, Radu Cătălin Mardare, Sorin Constantin Lazăr, Nicolae Dănuț Prunea, Valer Marian și Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al PSD;

– Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al PNL; – Günthner Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR;

– Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar progresist.

Toate aceste declarații politice fac parte integrantă din stenograma ședinței noastre de astăzi.

Declarația politică se intitulează „Vârsta de pensionare”. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, prescurtat OECD, este un forum unic unde guvernele țărilor membre conlucrează pentru a răspunde provocărilor economice, sociale a celor ce țin de globalizare și de exploatare a oportunităților globalizării. Cele 33 de state membre dețin împreună aproximativ 60 la sută din economia mondială, 70 la sută din comerțul mondial și 20 la sută din populația lumii. România nu este membru, dar, alături de Rusia, Brazilia, Africa de Sud, China, India, Indonezia, Estonia, Lituania, Letonia, se află pe o listă de țări candidate a deveni membre OECD.

Organizația asigură cadrul în care guvernele pot să-și compare experiențele politice, economice și sociale, să caute răspunsuri la problemele comune, să identifice practicile bune și să-și coordoneze politicile interne și internaționale.

Din acest motiv, OECD este una dintre cele mai mari și mai de încredere surse de statistică comparată, statistică economică și date sociale.

Datele publicate de OECD referitoare la „Situația pensiilor în anul 2011” arată, pentru fiecare țară în parte, care sunt vârstele efective de pensionare și cele prevăzute prin lege, dar și care sunt anii de plată ai pensiei – cum se spune pe la noi, „câți ani mănâncă pensie” – pentru bărbați și femei.

Alăturat am selectat, pentru analiză, câteva țări colege de bloc răsăritean cu România, apoi un grup de țări „de gintă latină” cu mentalități apropiate de ale noastre, dar și câteva țări cu valori excepționale ale indicatorilor menționați mai sus. Datele din tabel arată că:

– în țările OECD vârsta de ieșire la pensie este foarte aproape de vârsta legală de ieșire la pensie;

– în România speranța de viață din momentul ieșirii la pensie este printre cele mai mari din lume, peste media OECD, deși speranța de viață propriu-zisă este mai redusă (?!);

– latinii capitaliști (spanioli, francezi, italieni) ne depășesc ca durată de plată a pensiilor, dar asta prin speranța mai mare de viață, deși muncesc semnificativ mai mult;

– o corelație care a scăpat guvernanților noștri din perioada 1992–2004 (atunci când au oferit cu generozitate pensionări anticipate) este aceea că persoanele care desfășoară o activitate organizată tind să trăiască mai mult, în timp ce ieșirea din activitate pare să fie dăunătoare stării de sănătate;

– în SUA se lucrează, în medie, până la apropierea celor 65 de ani „regulamentari” și la femei, și la bărbați, în Irlanda întâlnim situația surprinzătoare cu femeile care ies la pensie după bărbați, iar Suedia pare a oferi cel mai bun compromis între hărnicie și beneficiile la pensionare;

– în contextul datelor prezentate, se observă că percepția noastră publică diferă considerabil de realitate. Astfel, deși au o speranță de viață relativ redusă, numai 71,2 ani (adică 56,5+14,7), bărbații români reușesc, pensionându-se timpuriu, să muncească o perioadă mai scurtă de timp și să beneficieze de pensie pe o durată mai mare decât centraleuropenii, americanii și irlandezii.

|Țara||FEMEI|FEMEI|FEMEI||BĂRBAȚI|BĂRBAȚI|BĂRBAȚI| |---|---|---|---|---|---|---|---|---| |||Vârsta de pensionare||Ani de plată a<br>pensiei||Vârsta de pensionare||Ani de plată a<br>pensiei| |||Efectivă|Legală|||Efectivă|Legală|| |OECD, medie||62,5|63,0|19,3||63,9|64,4|12,2| |||||||||| |Slovacia||56,2|62,0|22,3||59,9|62,0|10,8| |Polonia||58,5|60,0|21,3||61,7|65,0|9,6| |Cehia||59,0|59,3|20,5||62,0|62,2|11,3| |Ungaria||58,9|62,0|18,4||60,0|62,0|9,2| |ROMÂNIA||55,6|59,0|22,0||56,5|64,0|14,7| |||||||||| |Spania||63,4|65,0|20,7||61,8|65,0|15,9| |Franța||59,7|60,0|25,0||59,1|60,0|18,6| |Italia||58,7|60,0|25,4||61,1|65,0|17,1| |Țara|FEMEI|FEMEI|FEMEI|BĂRBAȚI|BĂRBAȚI|BĂRBAȚI| |---|---|---|---|---|---|---| ||Vârsta de pensionare||Ani de plată a<br>pensiei|Vârsta de pensionare||Ani de plată a<br>pensiei| ||Efectivă|Legală||Efectivă|Legală|| |SUA|64,8|65,8|16,5|65,5|65,8|11,3| |Suedia|63,6|65,0|19,5|66,0|65,0|12,7| |Japonia|67,3|62,0|18,9|69,7|64,0|9,3| |Irlanda|63,7|66,0|18,6|63,3|66,0|14,2| |Islanda|65,3|67,0|17,9|69,7|67,0|10,5|

Pe baza experienței altora, până la intrarea în acțiune a sistemului de pensii administrat privat, România a luat măsuri de ajustare a parametrilor sistemului public de pensii, pentru păstrarea unui echilibru rezonabil între cei ieșiți din activitate în condiții mult diferite sau între bărbați și femei. Dar cea mai importantă concluzie pentru noi și care transpare printre rândurile tabelului alăturat este aceea a rezolvării grabnice a sustenabilității sistemului de pensii publice, iar aceasta trebuie făcută prin noi și noi locuri de muncă, astfel încât numărul contribuabililor la sistemul de pensii publice să fie net superior celui al beneficiarilor acestui sistem.

Cu toate măsurile luate, astăzi situația este încă inversată, din cauza numărului mult prea mare de pensionări înainte de limita de vârstă. De aceea, și în 2012, bugetul de pensii publice va fi completat cu 3,6 miliarde de euro din împrumuturi externe.

Sperăm ca în câțiva ani balanța să se schimbe, astfel ca fondul de pensii publice să nu mai fie dependent de împrumuturi.

Declarația politică este intitulată „Măsuri pentru îmbunătățirea accesării fondurilor europene”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Guvernul a aprobat un set de reglementări în scopul creșterii gradului de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune.

În acest sens, Guvernul a adoptat, printr-o hotărâre, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență.

Actul normativ adoptat este extrem de important din cel puțin două puncte de vedere: introduce reguli foarte clare, foarte stricte, aplicabile tuturor instituțiilor responsabile de absorbția fondurilor europene, precum reglementări referitoare la acordarea și retragerea prefinanțărilor și finanțărilor pentru proiectele europene.

Actul normativ adoptat de Guvern este rezultatul activității unui grup de lucru a cărui activitate a început în luna decembrie 2011 și care include reprezentanți ai tuturor instituțiilor implicate în gestionarea fondurilor comunitare.

Hotărârea normativă preia în mare parte reglementările Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2.548/2009 și introduce o serie de prevederi menite să îmbunătățească fluxurile financiare la nivelul beneficiarilor, dar și să-i responsabilizeze în privința respectării termenelor de implementare a proiectelor, termene asumate prin graficul de depunere a cererilor de rambursare aferent contractului de finanțare.

Dat fiind că au fost deja luate măsuri ca autoritățile de management să efectueze rambursările de cheltuieli în termen de 45 de zile – termen prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2009 –, iar prevederile noupromovate pot contribui la îmbunătățirea cash-flow-ului la nivelul proiectelor, promovarea acestui act normativ va contribui la îmbunătățirea gradului de absorbție a instrumentelor structurale.

Ministrul afacerilor europene a prezentat cele mai importante elemente de noutate introduse de actul normativ.

Astfel, în ceea ce privește îmbunătățirea fluxurilor financiare la nivelul beneficiarilor, actul normativ introduce următoarele reglementări:

– reduce cota de recuperare a prefinanțării din cererile de rambursare depuse de la nivelul de 30% la o cotă cel puțin egală cu cea conform căreia s-a acordat prefinanțarea la nivelul proiectului;

– pentru beneficiarii aflați sub incidența ajutorului de stat care sunt obligați să depună garanții pentru obținerea prefinanțării, s-a creat posibilitatea ca această garanție să poată fi diminuată pe măsură ce este recuperată prefinanțarea. Această modificare va permite beneficiarului să-și îmbunătățească fluxurile financiare, mai ales dacă această garanție este constituită de un depozit colateral;

– a fost majorată cota maximă de acordare a prefinanțării de la 10% la 20% pentru proiectele care au integral finanțare nerambursabilă și pentru proiectele care au o valoare eligibilă mai mică de un milion de lei. A fost luată această măsură având în vedere că pentru implementarea acestor tipuri de proiecte cota de 10% prefinanțare era insuficientă pentru a asigura începerea derulării activităților.

De asemenea, actul normativ include unele reglementări menite să impună beneficiarilor rigoare în stabilirea și desfășurarea activităților proiectului. În acest sens, hotărârea aprobată stabilește obligativitatea ca, prin contractul/decizia de finanțare, beneficiarul să își asume un calendar/grafic de depunere a cererilor de rambursare pe toată durata de implementare a proiectului, calendar care să poată fi modificat de maximum trei ori.

Aceste modificări adoptate fac parte dintr-un set de reglementări care va fi adoptat de Guvern în scopul îmbunătățirii absorbției fondurilor europene.

Declarația politică se intitulează „2 aprilie – Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Astăzi, 2 aprilie, celebrăm Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, o zi care trebuie să ne amintească tuturor că acești copii, dar și cei care împlinesc 18 ani care suferă de autism trebuie să fie protejați, respectați și tratați corect.

În primul rând, avem nevoie de o bază de date corectă, centralizată la nivel național, care să ne ofere amploarea fenomenului. Specialiștii vorbesc de un număr de 30.000 de copii cu tulburări din spectrul autismului. Dacă acum 20 de ani doctorii români depistau anual 23 de copii cu autism, numărul lor trece acum de 250.

Avem datoria să contribuim la conștientizarea, în rândul opiniei publice, al autorităților și al părinților, a acestui fenomen.

Părinții copiilor cu autism trebuie să fie informați corect și să aibă posibilitatea de a alege forma de educație cea mai potrivită pentru copilul lor aflat la vârsta școlară, iar copiilor cu autism trebuie să le asigurăm șanse egale la educație.

Avem nevoie de specialiști în domeniul educației și recuperării autismului, specialiști care trebuie formați, încurajați și sprijiniți de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

O atenție deosebită trebuie acordată copiilor cu autism care împlinesc 18 ani și care sunt în momentul actual profund discriminați, nemaifiindu-le recunoscută tulburarea din spectrul autismului.

Avem nevoie de o lege coerentă, dar avem nevoie și de norme de aplicare care să țină cont de realitatea cu care ne confruntăm. Vreau să reamintesc că în septembrie 2009 am inițiat Propunerea legislativă privind organizarea și funcționarea activităților și practicilor de terapie centrate pe tulburări de spectru autist, cu numărul de înregistrate L650/2009. A fost însă respinsă atât de Senat, cât și de Camera Deputaților. Voi relua însă această inițiativă și poate că de această dată atât Guvernul, cât și colegii mei parlamentari vor înțelege importanța unei asemenea legi.

Avem datoria să încercăm din toate puterile să le facem viața mai bună acestor copii.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Căderea PDL nu mai poate fi oprită, dar lecția trebuie învățată”.

Mă încăpățânez ca și de data asta să rezist comentariilor pe marginea ieșirilor publice ale PDL din săptămâna recent încheiată. Nu de alta, dar mi se pare c-ar fi o abordare ușor riscantă și greșită din punct de vedere strategic, câtă vreme observ că nu tot ce fac și ce spun liderii portocalii se contabilizează în căderea drastică a PDL în sondaje. Prin urmare, lucrează ei singuri la propria prăbușire, fără intervenția noastră. Toate episoadele recente – Sorin Frunzăverde, Darius Vâlcov, ruperea coaliției la București, reacțiile bezmetice din partea PDL – sunt toate argumente valide în sensul celor afirmate mai sus.

Vreau, în declarația de astăzi, să le răspund tuturor celor care, asemenea miilor de oameni cu care mă întâlnesc în teritoriu, își manifestă cu justificată îngrijorare anumite reticențe în legătură cu posibilitatea ca, printr-un vot supus tuturor vitregiilor posibile și imposibile – mita electorală, cumpărarea unor primari, distribuția discreționară a banului public exclusiv către primăriile puterii, uriașa armată de propagandă și dezinformare –, Partidul Democrat Liberal să fie îndepărtat de la conducerea acestei țări.

Spun și aici ce le spun și oamenilor cu care mă întâlnesc: cu cât înaintăm spre momentul decisiv din 10 iunie, cu atât

mai încrezător sunt că nimeni și nimic nu-i va mai putea salva pe satrapii portocalii. Vorbesc cu responsabilitatea unuia care a trecut prin mai multe campanii electorale, pe care le-a câștigat sau le-a pierdut: starea de insatisfacție a oamenilor a atins cote fără precedent, și nu vorbim aici de o simplă nemulțumire, ci de revolta aprinsă față de un tip de comportament inacceptabil. E revolta față de cinismul unora care și-au închipuit că pot face orice, oricum. E revolta față de lipsa de solidaritate a celor care clamează solidaritatea socială. E revolta față de jignirile fără precedent emise de unii care ar trebui să ofere doar respect și recunoștință. E revolta față de disprețul celor care trăiesc cu impresia că țara e moșia personală, comportându-se ca atare față de cei ce o populează.

O asemenea stare profund emoțională nu va putea fi stăvilită cu toate milioanele de euro pompate de Oltean, Udrea, Pinalti sau Florin Popescu în cumpărarea de voturi, primari etc. Cei care cred că pot anula atâția ani de umilințe cu o bancnotă de 50 sau de 100 de lei vor avea o mare surpriză pe 10 iunie, pe cât de mare, pe atât de meritată.

P.S.: Sunt conștient, în același timp, că situația de profund dezgust față de modul cum a condus PDL țara se transformă într-o presiune uriașă pe umerii celor care vor prelua guvernarea. Sunt conștient de asta, la fel cum sunt conștient că ce i se întâmplă acum Partidului Democrat Liberal reprezintă o lecție deschisă, pe care cine a avut ochi și urechi s-o învețe a învățat-o.

Declarația politică se intitulează „Alt referendum, aceeași revizuire a Constituției”.

Traian Băsescu și pepiniera lui pedelistă au idei puține și fixe. Una dintre ele este revizuirea Constituției, oricum și cu orice preț. Efectele negative sunt pentru noi, bineînțeles. Avantajele – mai aveați vreo îndoială? –, pentru ei!

Expert în a scoate iepurii din pălărie fix cu ocazia alegerilor, președintele Băsescu și-a spus că nu trebuie ratată nici această ocazie și că trebuie să-și ducă la îndeplinire planurile.

Folosindu-se de scuza că revizuirea Constituției este necesară conform cerințelor europene, PDL, păpușa trasă de sfori de către președinte, a venit cu o propunere „2 în 1”: și alegeri, și referendum. Ce ocazie mai bună decât alegerile pentru a promova o măsură populistă?

Acum, nu știu cum mai stau românii cu memoria, însă ceva se manifestă ca un déjà-vu în privința acestei inițiative.

Mă simt dator să reamintesc existența unui precedent bizar în materie de „referendumuri românești, ca un efect al teoriei coincidenței intereselor politice de cortină”.

Păi, dacă în 2009 românii au votat o dată, în numele democrației și al liberului arbitru cetățenesc manifestat prin vot direct, liber consimțit și exercitat conștient, o modificare care s-a dorit expresă și a cărei aplicabilitate ar fi trebuit să existe de... trei ani (sic!), de ce acum se revine cu un alt referendum asupra aceleiași probleme?

Atunci, ca și acum, cetățenilor li s-a motivat necesitatea acestui referendum pe temei de „fructificare a oportunității de vot în ambele cazuri prin evitarea unor costuri și cheltuieli suplimentare și pentru a economisi timp și resurse umane”.

Interesant este că atunci a existat o sesizare către Curtea Constituțională, care semnala un abuz și o neconcordanță „democrată” manifestată de președintele Băsescu în materie de suprapunere a intereselor politice personale cu treburi și coordonate care privesc respectarea democrației și a opțiunilor politice individuale ale cetățenilor cu drept de vot.

Evident, cererea s-a soluționat ca fiind inadmisibilă.

Și iată-ne acum, după încă trei ani, în același punct al iminenței unui alt referendum pe aceeași temă, admisă și obligată la aplicabilitate imediată.

De aici, întreb, ca exercițiu de gândire democratică: cine este „hoțul” în această poveste și cine este „biciclistul”? Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Cine nu are bătrâni...”. În acest an, Ziua Mondială a Sănătății, marcată pe 7 aprilie, are ca temă sănătatea și îmbătrânirea. De-a lungul ultimelor decenii, analiza datelor populaționale a indicat accelerarea îmbătrânirii populației. Potrivit statisticilor, în cel mult 30 de ani, numărul persoanelor cu vârste de peste 60 de ani va fi dublu. Se estimează că România în anul 2060 va avea 41% din totalul populației format din persoane de 60 de ani și peste. Deja, parcă bine-cunoscutul proverb „Cine nu are bătrâni...” începe să sune altfel.

Revenind în prezent, principala cauză de deces a persoanelor cu vârste de peste 60 de ani este prin boli ale aparatului circulator: hipertensiune arterială, infarct miocardic, cardiopatie ischemică, cord pulmonar cronic, ateroscleroză etc. Spunem că starea de sănătate a unei națiuni este dată de starea de sănătate a populației sale.

## Stimați colegi,

Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație și să vă închipuiți tinerii de astăzi supuși unui stres continuu dat de nesiguranța zilei de mâine, de lipsa locurilor de muncă sau de salariile mizere care nu le permit nici măcar plata datoriilor. Cum vor arăta ei mâine, ca pensionari? Sunt copiii noștri: tineri încă, vitali, cu putere de muncă. Dar mâine? Într-o societate care a început, încă de ieri, să își macine copiii, tinerii sunt deja bătrâni și neputincioși. Dacă tinerii de azi, pensionarii de mâine, vor arăta la fel ca cei din prezent, descrierea lor devine simplă: vor avea pensii infime, vor fi abonați ai ajutoarelor sociale și vor fi măcinați de boli. Cum spunea cineva, vor fi o „povară”.

Astăzi, cine are bătrâni... nu știe (sau nu vrea?) să îi respecte și să îi iubească. Mâine, altcineva nu ne va respecta și iubi pe noi.

În așteptarea zilei de 7 aprilie, meditați, vă rog, la acest avertisment.

Declarația politică se intitulează „Trocul politic a funcționat la UMF Târgu-Mureș!”.

Guvernul MRU a profitat de preaplinul „știrilor bombă” consumate pe scena politică, gen „cazul Boldea” sau „demisia domnului Frunzăverde”, care au ocupat întreg spațiul mediatic.

Pe acest fond, cu multă discreție, marți, în ședința Executivului condus de Mihai Răzvan Ungureanu, a fost adoptată ordonanța prin care Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș va avea o facultate în limba maghiară.

Adoptarea acestei ordonanțe de urgență reprezintă o nouă dovadă a disperării PDL de a rămâne la guvernare și

o nouă concesie făcută de reprezentanții portocalii colegilor de alianță de la UDMR.

Actul normativ încalcă flagrant autonomia universitară, garantată de articolul 32 alineatul (6) din Constituția României, reprezentând mărturia evidentă a ingerinței politicului în activitatea universității.

Pentru a contracara efectele dăunătoare ale unui flagrant „troc politic”, Uniunea Social-Liberală va ataca în contencios administrativ această hotărâre de guvern, solicitând suspendarea ei.

Mai mult, în plan politic, vom depune moțiune de cenzură la adresa Executivului Ungureanu.

Nu putem rămâne indiferenți la apelurile repetate ale colectivităților studențești: „(...) vă rugăm să luați o poziție de solidaritate cu universitatea noastră, pentru a respecta principiile care trebuie să guverneze viața universitară. Acceptarea unor asemenea ingerințe poate crea un precedent și poate pune oricând o altă universitate într-o poziție asemănătoare, de încălcare a autonomiei universitare.”

Pentru mine, ca senator de Cluj, este îngrijorător și semnalul liderului Ligii Studenților Târgu-Mureș: „După ce ne separă pe noi, urmează Clujul!”

Este de dorit ca așa ceva să nu se întâmple!

Demersului nostru pertinent ar trebui să se ralieze și majoritatea parlamentarilor PDL și UNPR din Ardeal, în semn de protest față de actul brutal de sfidare a școlii românești prin adoptarea acestui act normativ de către Guvern, fără consultarea senatului Universității din Târgu-Mureș.

Declarația politică este intitulată „Restituirea taxei pe poluare – o altă păcăleală a Guvernului”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Legea nr. 9 din 6.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede o reducere a taxei pe poluare cu până la 25%, dând posibilitatea ca, în cazul în care taxa pe poluare plătită de la 1 iulie 2008 este mai mare decât cea rezultată din aplicarea noii legi, proprietarii de mașini să poată solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.

Persoanele care constată că au de recuperat bani din taxa auto trebuie să depună la organele fiscale competente o cerere de restituire, însoțită de mai multe documente, în original sau în copie: documentul doveditor al plății taxei pe poluare/taxei speciale pentru autoturisme (chitanța fiscală/ordinul de plată), copia cărții de identitate a persoanei, a vehiculului și a certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora.

Restituirea unei părți din banii plătiți în anii trecuți ca taxă pe poluare s-a dovedit însă o mare păcăleală a actualilor guvernanți. Potrivit actualului calculator oficial al taxei, care poate fi accesat pe site-ul ANAF, sumele reprezentând taxele pe poluare sunt mai mici sau egale comparativ cu nivelul din 2011, în schimb, cei care și-au plătit taxa pe poluare sau de primă înmatriculare conform legislației din 2008–2010 pot afla că taxa este cu mult mai mare conform formulei aplicate din 2012. Astfel, se ajunge la cazuri în care nu numai că nu se primește vreo diferență de lei, dar organul fiscal emite un act administrativ fiscal de restituire a taxei pe poluare pentru suma de 0 (zero) lei, care este transmis persoanelor în cauză. Recuperarea taxei pe poluare pentru mașinile înmatriculate până în 2011 este încă o fumigenă lansată de guvernanții PDL pentru a-i păcăli pe contestatarii acestui bir pus pe tranzacțiile cu autoturisme second-hand. Deși oficialii Ministerului Mediului asigurau că nivelul acestei taxe este mai mic decât în trecut, iar diferența va putea fi recuperată la ghișeele fiscului, realitatea îi contrazice.

Marea păcăleală cu taxa pe poluare a fost resimțită de multe persoane care i-au crezut pe guvernanții ce promiteau restituirea unei părți din banii plătiți în anii trecuți ca taxă de primă înmatriculare. Sute de cetățeni au luat cu asalt ghișeele fiscului pentru a afla câți bani își pot recupera conform noii formule de calcul al taxei pe poluare. În schimb, oamenii au aflat că, de fapt, ar trebui să mai aducă niște bani de acasă, conform noii formule de calcul stabilite de guvernanți, dacă și-ar înmatricula mașina acum.

Din cei aproximativ 2.000 de contribuabili care s-au adresat la Administrația Financiară Bacău, doar 5% beneficiază efectiv de restituire de taxă.

Consecințele negative ale actului normativ menționat sunt, pe de o parte, risipa de bani publici, prin cheltuiala făcută cu emiterea (personal, consumabile) și transmiterea prin poștă a deciziilor de restituire pentru zero lei, iar, pe de altă parte, implicațiile asupra contribuabililor: înșelare, umilire, statul degeaba la cozi, cheltuieli cu copierea actelor, timpul pierdut pentru o problemă nerezolvabilă.

Declarația politică se intitulează „Puterea corupe. Dar ce ne facem când puterea este coruptă?”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Se spune că puterea corupe. Nimic mai adevărat pentru spiritele slabe și lipsite de identitate, și nu puține. Dar stau și mă întreb, stimați colegi, ce se întâmplă atunci când puterea este coruptă și, din călău, devine victimă?

Cazul Mihail Boldea este semnificativ în acest sens, un exemplu perfect al politicianului transformat de către reprezentanții puterii într-unul „fără chip și fără nume” și a cărui importanță rezidă doar în eventualitatea în care ridică sau coboară mâna, o piesă din angrenajul mașinii de vot create de cei care înțeleg prin putere doar șantaj, manipulare și câștig personal.

Parlamentarul Mihail Boldea arată cum actuala putere este doar un instrument în mâna unora care, autoproclamați oameni politici, funcționează după modelul mașinii de spălat.

Cu asemenea reprezentanți în Parlamentul României, ne mai mirăm că instituția Parlamentului este în nefastul top 3 al neîncrederii?

Cu toate evidențele însă, această putere nefastă și care dovedește pe zi ce trece că, pentru ea, legea nu este atât de importantă se încăpățânează să ne dovedească o utopie, aceea că ar fi curată.

Ba, colac peste pupăză, suntem și martorii „performanței” ilare în care căutatul Mihail Boldea transmite mesaje în care ne comunică să nu ne mai alarmăm atât de tare, e plecat într-o scurtă vacanță, din care va reveni ca să i se pună cătușele, mesaj transmis de o persoană trimisă în forul legislativ de către mii și mii de persoane și a cărei decizie acolo, de multe ori, a schimbat destine, o atitudine prin care nu se dezminte câtuși de puțin, aceeași mostră de „încredere

exacerbată” pe care o regăsim la toți exponenții acestei puteri putrede.

Orice s-ar spune și oricum s-ar motiva, stimați colegi, astfel de cazuri, din ce în ce mai dese în rândul puterii – să se fi dat drumul robinetului de vendete? –, arată un adevăr dureros.

Atât timp cât vom accepta să fim reprezentați de personaje pentru care penalul este un firesc, ne vom confrunta cu mereu aceeași realitate tragică a unei Românii în care conducătorii și-au pierdut de mult busola.

Declarația politică este intitulată „Scrisoare deschisă adresată domnului președinte Traian Băsescu”.

Am dorit ca declarația mea politică să aibă ca idee de bază solicitarea adresată dumneavoastră pentru a demisiona din funcția pe care o dețineți în prezent. Sunt atât de puternice argumentele străinilor, ca și cele care vin din interior, inclusiv din circumscripția electorală pe care o reprezint în Senat, pentru a vă adresa ceea ce de acum unii consideră că trebuie să fie o adevărată somație, încât era să cad și eu în capcana unui astfel de îndemn. Nu vi-l adresez, pentru că vă cunosc prea bine, este adevărat că numai în mod indirect, prin manifestările membrilor de frunte ai PDL, dar îmi este suficient și îl consider relevant.

Dumneavoastră vă conduceți, inclusiv acest partid, după sloganul: „Noi nu trebuie să recunoaștem nicio greșeală, nicio vinovăție.” În aceste condiții, ar fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să recunoașteți că ați încălcat Constituția de nenumărate ori, încât să cred că bruma de demnitate care v-a rămas vă va obliga să faceți un ultim gest de onoare, față de cei care v-au votat, prin a vă prezenta demisia.

Nu vă cer să faceți acest lucru, în al doilea rând, pentru că am dobândit suficientă experiență pentru a putea intui natura răspunsului dumneavoastră. De altfel, și conducerea partidului din care fac parte consideră că nici în fața plutonului de execuție, unde nu doresc să ajungeți, nu ați recunoaște că ați greșit.

Greșelile dumneavoastră sunt, după cum am spus, atât de mari și de numeroase, încât cei care au suferit efectele lor, având singura vinovăție că v-au votat, merită să fie recompensați de urgență printr-o demisie, fie ea și de onoare. În generozitatea și înțelepciunea sa, poporul român nu vă cere ieșind în masă pe stradă să faceți așa ceva. Deși este profund convins că ați încălcat în repetate rânduri Constituția României, consideră că nu sunteți capabil de un astfel de gest, fiindcă unde nu este măreție nu este nici onoare.

Alexandru Ioan Cuza i-a îndemnat pe apropiații săi să-l aresteze dacă așa ceva este spre binele țării și le-a oferit și un pretext banal pentru a justifica o astfel de acțiune. Dincolo de faptul că el a fost marele Cuza, dumneavoastră nu sunteți în stare să faceți niciun gest memorabil în fața țării și a celor care s-au lăsat amăgiți și v-au votat. Acum, când aceștia se căiesc și se flagelează zilnic pentru ce au făcut alegându-vă, dumneavoastră nu doriți să veniți în sprijinul lor sufletesc și material pentru a le ușura suferința.

Refuzul dumneavoastră de a demisiona este o ultimă confirmare a faptului că urâți poporul român. Sunt numeroase dovezile pe care le-ați oferit în acest sens de când dețineți funcția de președinte al țării. Nu există categorie socială și profesională pe care să nu o fi afectat, într-un fel sau altul, politica dumneavoastră socială și economică. Din acest punct de vedere, ați procedat ca primii conducători ai URSS față de poporul rus: ați exterminat și dumneavoastră o bună parte a poporului român, încât adevăratul genocid abia acum se desfășoară. Norocul nostru a fost că nu ați reușit să reduceți, în măsura dorită, numărul românilor care n-au plecat din țară, și nici n-ați reușit să vă atingeți scopul în ceea ce privește modificarea atitudinii lor, și vă asigur că, orice ați face în această direcție, nu o să reușiți, fiindcă românii au ajuns să respingă tot ce vine de la dumneavoastră, fiindcă au ajuns să știe prea bine că energia și convingerile dumneavoastră sunt îndreptate în altă direcție decât pentru micșorarea suferinței lor.

Dacă dumneavoastră nu realizați că sunteți în ceasul al 13-lea, că timpul dumneavoastră a trecut, că efectele măsurilor aberante pe care le-ați impus țării au dus la atingerea limitelor de suportabilitate, că populația României nu vă mai vrea, mai rămâne o singură alternativă. Or, ea, deși nu este agreată de USL, chiar dacă este invocată mereu de către manifestanți, revine întotdeauna în memoria imediată a românilor aduși la ananghie, sub formularea: „La arme, dragi români!” Nu propunem, nu milităm pentru violență, dar nu suntem răspunzători de producerea ei. Semnalăm doar posibilitatea manifestării ei iminente. Dumneavoastră alegeți.

Acesta este punctul de vedere al multor alegători români. Vi l-am adus la cunoștință. Dumneavoastră aveți, deocamdată, în mână pârghiile represiunii, doar că eu nu sunt în UNPR, subliniere pe care dumneavoastră o înțelegeți mai bine decât vulgul care v-a votat și căruia, nu din această cauza, îi desconsiderați trăirile, convingerile și sentimentele, deși el a ridicat țara pe care dumneavoastră împreună cu masa de acoliți ați prăbușit-o pentru a vă înfrupta mai ușor din ea. Să fiți convins că fără dumneavoastră o să o ridicăm din nou. Am făcut-o de atâtea ori în istorie, încât o mai facem o dată, doar că de această dată sunt necesari mai mulți ani pentru a reface ceea ce dumneavoastră ați distrus.

Declarația politică se intitulează „Fără Codruț și Codruța! Demiterea procurorului general al României și a procurorului-șef al DIICOT”.

Principalii vinovați pentru fuga din țară a deputatului Mihail Boldea (ex-PDL și UNPR), care a scăpat astfel de măsura arestării preventive, sunt procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Codruț Olaru, și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Laura Codruța Kövesi, care ar trebui demiși ori să-și dea demisia.

Responsabilitatea directă a acestora derivă, în primul rând, din faptul că, potrivit prevederilor art. 72 alin. (2) din Constituția României, art. 23 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor și art. 209 alin. (4), raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, competența de cercetare penală a parlamentarilor aparține în exclusivitate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nicidecum unei structuri teritoriale a acestuia sau a DIICOT, care, în speță, funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Responsabilitatea directă a acestora derivă și din faptul că procurorul general Laura Codruța Kövesi și procurorul-șef

al DIICOT, Codruț Olaru, au fost cei care i-au solicitat ministrului justiției, luni, 19 martie anul curent, respectiv cu două zile înainte de a se afla de plecarea din țară, încuviințarea percheziției domiciliare, reținerii și arestării preventive a deputatului Mihail Boldea, cercetat de procurorii DIICOT pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune. Pentru a preveni o eventuală scăpare a deputatului Boldea, mai ales că acesta își anunțase public, la o televiziune, intenția de a pleca din țară, Kövesi și Olaru ar fi trebuit să dispună subalternilor lor să ia măsura preventivă a obligării (interdicției) de a nu părăsi țara, cum s-a procedat în cazul senatorului PSD Cătălin Voicu și al ex-senatorului PDL Mircea Banias, pentru această măsură nefiind necesară încuviințarea instanței judecătorești și aceasta neconstituind un impediment pentru arestarea sa preventivă ulterioară, cum susțin acum reprezentanții Parchetului. Pe de altă parte, Kövesi și Olaru ar fi trebuit să dispună Poliției și Serviciului Român de Informații să ia măsuri de supraveghere a deputatului Boldea până la pronunțarea instanței de judecată asupra cererii de arestare preventivă, cum s-a procedat în cazul senatorului PSD Cătălin Voicu.

În concluzie, scăparea deputatului Boldea se datorează degringoladei instituționale din România și, în mod deosebit, incompetenței și indolenței marilor șefi ai procurorilor patriei.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Laura Codruța Kövesi, și procurorul-șef al DIICOT, Codruț Olaru, sunt „operele geniale” ale fostei ministrese genitoare de justiție Monica Macovei. Pentru a-și impune geniile și ideile, Macovei a modificat în 2005, cu concursul președintelui Traian Băsescu și al PDL, legile de organizare judecătorească, în sensul ca numirea procurorilor să se facă de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției (membru al puterii executive), nu a Consiliului Superior al Magistraturii (autoritatea judecătorească supremă), cum era anterior. După ce a obținut acest favor legislativ, ministresa Macovei a pus în fruntea Parchetului procurori selectați conform principiului nulităților controlabile – relativ tineri, originari din provincie, mediocri profesional și șantajabili moral.

Spre exemplu, procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Codruț Olaru, a fost numit în funcție de președintele Traian Băsescu în 2007, la vârsta de 37 de ani, la propunerea ministrului justiției Monica Luisa Macovei, în urma unei preselecții organizate de procurorul general al României, Laura Codruța Kövesi. Anterior, în perioada 1996–1999 a lucrat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, în anul 2000 a fost numit prim-procuror al acestei unități de parchet, în anul 2002 a fost promovat procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, iar în 2003 s-a transferat în cadrul Biroului Teritorial al DIICOT Bacău. În anul 2006, sub ministeriatul Monicăi Macovei, este numit procuror-șef al Serviciului Teritorial al DIICOT Bacău, dar, sub conducerea sa, această structură teritorială nu s-a remarcat cu niciun rechizitoriu de răsunet la bilanțul anual.

Procurorul Codruț Olaru a fost numit în fruntea DIICOT fără ca procurorul general al României, Laura Codruța Kövesi, ministrul justiției, Monica Luisa Macovei, și președintele Traian Băsescu să țină cont de mapa sa profesională, din care rezulta că a fost implicat într-o serie de scandaluri și că a fost subiectul unor acuzații grave venite din partea unor subalterni sau șefi ierarhici, privind săvârșirea unor fapte de abuz în serviciu, trafic de influență și favorizarea infractorului în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Concret, actualul șef al DIICOT a fost acuzat că, în anul 2001, ar fi încercat să-l determine pe prim-procurorul adjunct Gabriela Burcă să-i scape de starea de arest pe membrii unei rețele care a falsificat 15.000 de cupoane agricole și 29.500 de timbre de marcaj utilizate de mafia alcoolului din Moldova, prejudiciind astfel bugetul de stat cu peste 2 milioane de euro, care au fost trimiși în judecată în stare de arest în dosarul nr. 672/P/2000, cunoscut sub numele „dosarul interlopilor Niki-Tonio-Duțu-Laloi-Bulgaru”.

În acest sens, prezentăm conținutul referatului cu nr. 610/VI/14/2001 din 28 februarie 2001, întocmit și semnat de către prim-procurorul adjunct de atunci al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, Gabriela Burcă, aflat în mapa profesională a procurorului Codruț Olaru: „Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, nr. 610/VI/14/2001. Referat – 28 februarie 2001. Burcă Gabriela, prim-procuror adjunct: Din anul 1998 lucrez în sectorul judiciar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, iar din data de 8 noiembrie 1998 am fost numită în funcția de prim-procuror adjunct. În condițiile unui volum foarte mare de activitate, în cadrul conducerii s-a stabilit împărțirea sarcinilor în așa fel încât eu mă ocupam în întregime de sectorul judiciar, prin aceasta înțelegându-se și semnarea întregii corespondențe, planificarea serviciilor pe unitate și planificarea procurorilor. Fără vreo discuție prealabilă, de circa două luni, domnul Codruț Olaru, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a început să modifice planificările făcute de mine, treptat ajungându-se în situația în care am constatat că atunci când voiam să fac planificările ele erau deja făcute de domnul Olaru (...), din aceste planificări el excluzându-l pe procurorul Cristi Ursulescu, deși acesta are în lucru dosare. Am întocmit prezentul referat în urma discuției purtate în ședința de analiză din data de 23 februarie 2001. În data de 22 februarie 2001, am declarat recurs împotriva încheierii de ședință din dosarul nr. 1.412/2001 al Judecătoriei Bacău, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a interzicerii de a nu părăsi localitatea a inculpaților Mitoiu Antonio și Ștefan Adrian, arestați de Parchetul Județean Bacău pentru art. 215, art. 282, art. 283 și art. 285 Cod penal. În aceeași zi, domnul Codruț Olaru a venit la mine în birou, întrebându-mă de ce nu l-am anunțat că am promovat recurs, reproșându-mi că fac asemenea gafe în timpul controlului de fond, afirmând că îl rugase cineva de la Curte și că-i promisese și nu știe ce să răspundă când îl va întreba. În final, m-a întrebat ce mai putem face, iar eu i-am răspuns, cum era și normal, că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să motivez recursul. În ziua de vineri, 23 februarie 2001, domnul Olaru Codruț, foarte agitat și supărat, mi-a reproșat că am declarat recurs în dosarul sus-menționat fără să-i spun, că i-am stricat relațiile cu judecătorii, că a promis cuiva de la Curtea de Apel că nu va declara recurs și că acum nu mai știe ce să-i spună acelei persoane și că, oricum, recursul ar fi fost declarat și ar fi fost respins, iar eu ar fi trebuit să aștept ziua de vineri, să discutăm și abia apoi să declarăm recurs. Precizez că am declarat acest recurs după ce am văzut soluția din dosarul judecătoriei, la fel ca în alte cauze cu arestați, întrucât, atunci când am așteptat până în ultima zi de recurs, inculpații erau deja puși în stare de libertate, iar

judecătorii ne reproșau că am așteptat atât. (...) Comportamentul domnului Olaru Codruț a creat disensiuni în cadrul unității, toată discuția purtându-se de față cu ceilalți procurori.”

Totodată, redăm și conținutul adresei nr. 776/VI/4/2001 din 5 martie 2001, întocmită și semnată de prim-procurorul de atunci al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Valeriu Macovei, aflată de asemenea în mapa profesională a procurorului Codruț Olaru:

„Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. Nr. 776/VI/4/2001 – 5 martie 2001. Către procurorul general al PCA Bacău, Vasile Alixandri:

– este necesară o notă explicativă din partea domnului prim-procuror Codruț Olaru cu privire la cele petrecute și de ce nu a informat conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în legătură cu soluția instanței, măsura arestării preventive a celor doi inculpați fiind luată de PT Bacău, care a soluționat și dosarul cu rechizitoriu;

– din referat rezultă că atmosfera din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău este proastă, drept pentru care cerem explicații cu privire la modalitatea în care înțelege domnul Codruț Olaru să conducă o unitate cu un mare volum de activitate în aceste condiții (...). Prim-procuror Valeriu Macovei.”

Pe de altă parte, în calitate de procuror-șef al DIICOT, Codruț Olaru a fost bănuit, potrivit fostului său adjunct Ciprian Nastasiu, că ar fi dosit stenogramele discuției dintre generalul Constantin Degeratu, consilier pe probleme de apărare, de siguranță și apărare națională al președintelui Traian Băsescu, și inculpatul arestat Omar Hayssam, din sediul Parchetului General, privind două dosare strict secrete de importanță deosebită, referitoare la Omar Hayssam, Viktor Bout și traficul internațional de armament (628/D/P/2005 și 121/D/P/2007). Fostul procuror-șef adjunct al DIICOT Angela Ciurea i-a acuzat în noiembrie 2009 pe procurorul general al României, Laura Codruța Kövesi, și pe procurorul-șef al DIICOT, Codruț Olaru, că i-au cerut „să lase mai moale” ancheta în dosarul privatizărilor strategice. Pentru că nu au lăsat mai moale ancheta privind privatizările strategice, pentru că au mers în cazul „Alro” până la foștii consilieri prezidențiali Elena Udrea și Theodor Stolojan și pentru că au ajuns la numele ministrului transporturilor Traian Băsescu, în dosarul traficantului de armament Viktor Bout, fosta adjunctă a procurorului-șef al DIICOT Angela Ciurea a fost demisă, iar fostul său adjunct Ciprian Nastasiu a trebuit să demisioneze.

În toamna anului 2011, Guvernul Statelor Unite ale Americii și ambasadorul american la București au adresat mulțumiri poporului și Guvernului român pentru contribuția procurorilor români la anchetarea și la condamnarea de către un juriu federal din SUA a lui Viktor Bout, considerat cel mai mare traficant de armament din lume. Având în vedere aceste aprecieri elogioase, am solicitat printr-o interpelare adresată ministrului justiției și Consiliului Superior al Magistraturii să mi se comunice numele procurorilor implicați în dosarul Viktor Bout, dacă au fost recompensați în vreun fel și dacă mai activează în Parchet. Am rămas stupefiat când mi s-a comunicat răspunsul că DIICOT a refuzat să-i nominalizeze pe procurorii respectivi, probabil fiindcă era vorba de ostracizații Ciprian Nastasiu și Angela Ciurea.

Procurorul-șef Codruț Olaru ridică mari semne de întrebare și pentru că DIICOT nu s-a sesizat și nu a instrumentat dosare cu privire la contrabanda și corupția generalizate din vămile României, în condițiile în care aceste infracțiuni comise în regim de crimă organizată ar fi fost în primul rând de competența sa, nu a DNA. Suspiciunile au fost întărite de relația sa apropiată cu președintele ANAF, Sorin Blejnar, care s-a lăudat că sunt parteneri de pahar și de vânătoare, în tandem cu fostul șef de cabinet al președintelui ANAF, Codruț Marta, care a fost și este cercetat de DNA în mai multe dosare penale. În vara anului 2008, procurorul-șef Codruț Olaru a fost implicat într-un accident de circulație cu mașina Parchetului General, iar anterior a fost implicat într-un accident de vânătoare în care era să fie împușcat de fostul primar al municipiului Bacău, Dumitru Sechelariu.

Solicit Consiliului Superior al Magistraturii să verifice motivele pentru care DIICOT nu s-a sesizat cu privire la contrabanda și corupția din vămile României, în condițiile în care acestea aveau caracter de crimă organizată, și să efectueze cercetări sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului, având în vedere relațiile apropiate dintre procurorul-șef al DIICOT și președintele ANAF.

Solicit Consiliului Superior al Magistraturii să verifice împrejurările care au făcut posibilă scăparea deputatului Mihail Boldea și să-i sancționeze pe reprezentanții Parchetului care sunt vinovați de aceasta.

Solicit Consiliului Superior al Magistraturii să verifice măcar acum mapa profesională a procurorului-șef al DIICOT, Codruț Olaru, și să solicite demiterea acestuia și a procurorului general al României, Laura Codruța Kövesi, care l-a selectat.

„Roman Copper”, care nu are banii pentru tranzacție. Canadienii au dat pe „Cupru Min Abrud” 200 de milioane de euro, dar vor câștiga această sumă plus încă cel puțin 6 miliarde de euro. De ce nu a fost consultată comunitatea în toată această afacere? De ce suntem vânduți pe bani de nimic unor indivizi care oricum nu au cu ce plăti?

Cum este posibilă atât de multă indolență când se pune problema exploatării gazelor de șist? De ce atunci când peste 4.000 de bârlădeni au ieșit în stradă nimănui de la Guvern nu i-a păsat? Până la urmă, au demonstrat cei de la „Chevron” mai mult bun-simț vizavi de vocea opiniei publice atunci când au decis să sisteze exploatarea gazelor de șist pentru anul în curs, nu de alta, dar e electoral!

Este evident că mafia PDL a decis să devalizeze România de absolut toată avuția sa, că vrea să lase în urmă praf și pulbere. Parcă-l aud pe Băsescu dând indicațiile: „Pârjoliți totul! Otrăviți fântânile! Furați resursele!”

Până la urmă, domnule președinte, de ce l-ați adus înapoi pe Boldea? Pentru consultanță? De ce își dorește marinarul doar referendum pe teme penibile? De ce nu pune președintele „băieților deștepți” întrebările care într-adevăr îi dor pe români? Știe foarte bine de ce au ieșit oamenii în stradă!

Până la urmă, Băsescu și noul lui prim-ministrutelecomandă trebuie să vină în fața poporului cu o explicație, și nu doar în fața poporului, ci și a completului de judecată. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „De ce l-au adus pe Boldea în țară? Pentru consultanță în crimă organizată?”. Stimate colege,

## Stimați colegi,

Memorabil recitalul din scripcă al „fostului” Boc, cel în care doinea cum „casa părintească nu se vinde”. Nici nu știi bine cum să-l cataloghezi. Neobrăzare? Ignoranță? Sfidare? Tocmai fostul preș de la ușa Cotrocenilor s-a găsit să vorbească despre vânzarea de părinți și de neam? El, care a înstrăinat aproape pe nimic Munții Apuseni? El, care a înstrăinat aurul și uraniul de sub casa strămoșilor, cuprul, energia, gazele, aurul și metalele rare, pământul de sub picioare, tot? Și, țineți-vă bine, urmează privatizarea Hidroelectrica, CFR Marfă, Tarom și Romgaz, alte câteva „tunuri” pregătite de PDL la final de mandat. Nu de alta, dar e an electoral!

România este scoasă la mezat metodic, bucată cu bucată. Statul român nu mai controlează domenii-cheie ale economiei și societății. Se pare că mulți dintre așa-zișii investitori străini nu au fost interesați decât de asocieri dubioase cu politicienii PDL pentru a spolia țara de ultimele resurse care i-au mai rămas, nu de investiții care să creeze locuri de muncă. Deși considerate elemente strategice, sarea, apa minerală, lemnul, gazul, petrolul au ajuns să fie exploatate de străini dubioși. Statele care au un minim instinct de conservare, un minim respect pentru cetățenii lor își păstrează autoritatea asupra resurselor strategice. Doar țările de mâna a treia își vând resursele solului, iar istoria recentă demonstrează clar că acestea nu devin nicidecum mai prospere.

Recent, 60% din cuprul țării, ca să nu vorbim de minereurile nedeclarate, a fost vândut companiei

Declarația politică este intitulată „Resursele strategice de vânzare”.

După cazul Roșia Montană, vânzarea „Cupru Min Abrud” n-ar mai trebui să ne mire, însă este atât de evidentă „afacerea” din spatele vânzării oficiale, încât trebuie adus subiectul și aici, în Parlament.

Mi se pare o bătaie de joc faptul că ne vindem, de bună voie, resursele strategice, însă prețul la care s-a vândut este, într-adevăr, o glumă, și nu înțeleg insistențele reprezentanților Guvernului, care susțin că au făcut o afacere profitabilă pentru România. Știm foarte bine că valoarea minei nu este aceea de la care s-a început licitația, ca atare mi-aș dori să nu mai aud argumentul „prețului bun” obținut.

Detaliile vânzării ies însă abia acum la iveală, când aflăm că firma care a cumpărat mina nu are bani s-o cumpere, ci trebuie să-i adune de la investitori. Nu se știa acest lucru dinainte? Această firmă va face investiții în România? Cum? De unde fonduri? Sau trebuie să sperăm în continuare că vor reuși să adune bani de la investitori?

Mi-am prezentat public punctul de vedere în legătură cu exploatarea de la Roșia Montană, sunt semnatarul unei declarații care expune argumentele împotriva acesteia, deci veți înțelege poziția mea și în cazul „Cupru Min”, dar aici lucrurile sunt mult mai grave, chiar pentru simplul fapt că nu s-a consultat comunitatea, nu au fost dezbateri publice pe această temă și nu ne-a întrebat nimeni ce părere avem noi, românii, despre faptul că bogăția subterană este vândută pe sume derizorii.

Aștept, așadar, un punct de vedere responsabil din partea Guvernului, fără minciuna interesului național și fără a lăuda modul în care s-a făcut vânzarea aceasta, pentru a nu cădea și mai mult în ridicol, și, în plus, aș dori să știu unde anume vor merge banii din vânzarea „Cupru Min”, altfel voi putea bănui că alimentează Fondul de rezervă aflat la dispoziția prim-ministrului, golit de curând pentru primăriile puterii. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Reuniunea interparlamentară «Rio+20»”.

Parlamentul European a găzduit la Bruxelles, în data de 21 martie anul curent, la invitația Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Reuniunea interparlamentară a comisiilor intitulată „Către Summitul Rio+20”, la care au participat 37 de deputați din parlamentele naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Senatul a fost reprezentat la această reuniune de către domnul senator Marius Gerard Necula, președintele Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, și de domnul senator Tiberiu Günthner, membru al acestei comisii.

Subiectele cuprinse în agenda reuniunii, respectiv cadrul instituțional pentru dezvoltarea durabilă și economia verde în contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei, au fost dezbătute activ cu deputații din Parlamentul European și deputații din parlamentele naționale.

Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, cunoscută ca Summitul „Rio+20”, care va avea loc anul acesta în Brazilia în luna iunie, marchează a 20-a aniversare a Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, care a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, și a 10-a aniversare a Summitului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă, care a avut loc la Johannesburg în 2002.

Strategia UE 2020 pentru creșterea inteligentă, durabilă și incluzivă demonstrează faptul că Uniunea Europeană dorește să se îndrepte către o economie durabilă, eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon. Summitul „Rio+20” oferă oportunitatea de a urmări aceste obiective la nivel global, asigurând, în același timp, o platformă pentru îmbunătățirea guvernanței globale.

Comunicarea Comisiei Europene și concluziile Consiliului Mediu din iunie și, respectiv, octombrie 2011 privind „Rio+20” arată că realizarea dezvoltării durabile este posibilă prin ecologizarea economiei și îmbunătățirea guvernanței.

În rezoluția adoptată de Parlamentul European în septembrie 2011, deputații europeni au subliniat faptul că, deși au fost făcute progrese pe calea dezvoltării durabile pornind de la Summitul Rio din 1992 și Summitul Johannesburg din 2002, au rămas lacune considerabile de implementare și, pe de altă parte, multe angajamente luate de comunitatea internațională nu au fost încă îndeplinite.

Proiectul preliminar al documentului final intitulat „Viitorul pe care îl dorim”, publicat la mijlocul lunii ianuarie 2012, pe baza contribuțiilor transmise de statele membre ale ONU, organizațiile relevante ale Națiunilor Unite și toate părțile interesate relevante, include un angajament reînnoit al șefilor de stat și de guvern privind dezvoltarea durabilă, hotărârea de a atinge obiectivul privind economia verde în contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei și afirmarea deciziei lor de a consolida cadrul instituțional pentru dezvoltarea durabilă.

Acest proiect a servit ca orientare a dezbaterilor care au avut loc în cadrul reuniunii interparlamentare a comisiilor intitulate „Către Summitul Rio+20”.

Delegația română a evidențiat faptul că procesul de negocieri premergător Conferinței „Rio+20” se anunță a fi unul dificil, în mare parte din cauza divergențelor dintre statele în curs de dezvoltare și statele dezvoltate. Pe de altă parte, puterea consensului statelor membre va determina puterea poziției pe care Uniunea Europeană o va exprima pe plan internațional ca o singură voce, deși au existat situații, ca în cazul primirii României în Spațiul Schengen, când din cauza anumitor ambiții, chiar în cadrul Uniunii Europene, nu s-a putut ajunge la un consens.

Proiectul preliminar al documentului final poate fi îmbunătățit dacă vor fi avute în vedere experiența și rezultatele sesiunilor Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabilă și ale Programului Națiunilor Unite pentru Mediu. Țintele dezvoltării durabile ar putea contribui la progres doar alături de elementele privind economia verde în contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei și cadrul instituțional pentru dezvoltarea durabilă. Aceste ținte ar trebui să fie universale, limitate numeric, ușor de comunicat, să nu afecteze evoluția țintelor de dezvoltare ale mileniului și să vizeze cadrul de dezvoltare post-2015.

România va avansa, pentru a fi incluse în documentul final al Conferinței „Rio+20”, două propuneri susținute de domnul László Bórbely, ministrul mediului și pădurilor, în cadrul Consiliului de Mediu al Uniunii Europene din 9 martie anul curent, respectiv:

– civilizația rurală durabilă – ca model viabil de comunitate durabilă, având ca finalitate crearea comunităților durabile, în concordanță cu obiectivul central al Strategiei UE pentru dezvoltare durabilă și cu specificul național atât al României, cât și al altor state membre ONU;

– recunoașterea importanței fundamentale a tehnologiei spațiale, care permite, în baza datelor și informațiilor geospațiale, decidenților de la nivel global, regional și național planificarea și implementarea acțiunilor care vizează dezvoltarea durabilă și utilizarea resurselor naturale existente, susținând astfel, mai eficient, eforturile pentru dezvoltarea tuturor țărilor și regiunilor din lume.

Declarația politică este intitulată „Românii și România au nevoie de soluții. Lupta împotriva corupției și a nepăsării”.

„Cel mai mare păcat față de oameni nu este ura, ci indiferența față de ei. Indiferența este esența inumanității.” (George Bernard Shaw)

Strategia Națională Anticorupție 2012–2015 vizează stabilitatea cadrului legislativ anticorupție și asigură implementarea recomandărilor făcute de Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Prin acest instrument, se urmărește combaterea corupției din instituțiile publice, cu accent pe prevenția și educația tuturor celor care funcționează în aceste instituții.

Stimați colegi,

Aplicarea strategiei va implica și o serie de modificări legislative. Practic, întreaga legislație care va implica combaterea corupției va fi în acest moment luată la periat, astfel încât să includem în legislație experiența acumulată în anii anteriori în combaterea corupției atât de către membrii Guvernului, cât și de către Legislativ.

Conducătorii instituțiilor publice trebuie să-și asume problematica integrității la nivelul organizației, toate instituțiile publice au obligația adoptării propriului plan pentru atingerea obiectivelor acestei Strategii Naționale Anticorupție pe trei paliere de intervenție: prevenire, educație și combatere.

Guvernul va ridica, prin intermediul prim-ministrului, problema adoptării unei declarații politice de către Parlament, prin care acesta să-și asume în mod formal obiectivele strategiei și să le implementeze. De altfel, în cadrul dezbaterii publice care a precedat elaborarea și adoptarea strategiei în forma sa finală, Parlamentul a fost reprezentat în cadrul ședințelor tehnice de lucru și și-a asumat la nivel tehnic aceste obiective. Rămâne acum ca o declarație să formalizeze asumarea acestor obiective și la nivel politic.

Noua strategie propune o schimbare de abordare, plecând de la premisa că orice nou dosar ANI sau DNA constituie un eșec al managementului instituției de a preveni incidentele de integritate în cel mai larg sens al noțiunii.

De aceea, doamnelor și domnilor, este timpul să nu ne mai cramponăm de animozitățile partinice sterile și să începem să lucrăm în interesul cetățenilor pe care-i reprezentăm.

De aceea, îi invit pe colegii din USL, dacă pot lua în considerare că această strategie poate reforma puterile statului, dar și mediul de afaceri, autoritățile locale și societatea civilă românească, să revină în Parlament și să-și asume aceste obiective anticorupție fără de care nu putem vorbi de o democrație a societății românești moderne.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Rog colegii senatori să-și ocupe locurile în sală. Și-au înscris...

## Doamnelor și domnilor,

Vă anunț că, din totalul de 134 de senatori, și-au înregistrat prezența până în acest moment 105 colegi senatori, restul de 29 de colegi fiind absenți până în acest moment. Așadar, cvorumul de lucru legal este îndeplinit – minimum 68 de colegi senatori.

Voi conduce ședința Senatului de astăzi împreună cu domnii senatori Gheorghe David și Adrian Țuțuianu, secretari ai Senatului.

Ordinea de zi și programul de lucru au fost distribuite.

Înainte de a aproba ordinea de zi, precizez că pentru inițiativele legislative înscrise la punctele 12, 13, 14, 15 din ordinea de zi comisiile permanente nu au elaborat rapoarte la termenul stabilit de Biroul permanent.

Potrivit prevederilor art. 85 alin. (4) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent, în ședințele din 12, 26 martie 2012 și 2 aprilie 2012, a decis să supună plenului Senatului includerea în proiectul ordinii de zi a unor inițiative legislative la care termenul de depunere a rapoartelor a fost depășit, cu încadrarea pentru dezbatere și aprobare în termenul prevăzut de Constituția României.

La punctul 12 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, unul dintre cele două proiecte de lege importante pentru MCV.

Supun la vot propunerea Biroului permanent.

Vă rog.

Nu funcționează. Vă rog.

Deci vă rog să votați...

Nu funcționează. Acum funcționează.

Vă rog să votați.

Scuzați-mă.

Domnule senator Greblă, doriți să interveniți înainte de a supune votului?

Vă rog.

Blocăm votul.

Vă rog, domnule președinte Greblă.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Este vorba despre un singur punct din ordinea de zi, Legea notarilor publici.

Există un acord între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

Am ridicat problema și în Biroul permanent – și eu cred că așa s-a consemnat –, ca să dăm un vot în plenul comisiei în ședința de marți, 10 aprilie 2012, și pentru Legea de punere în aplicare a Codului de procedură civilă, să le adoptăm pe amândouă, ambele legi fiind în termen.

Sunt de acord cu celelalte probleme din ordinea de zi, așa cum au fost stabilite.

## **Domnul Vasile Blaga:**

## Domnule președinte,

Nu am reținut – că aș fi fost total de acord cu dumneavoastră – că ați solicitat și pentru Legea notarilor publici. Eu am reținut că ați solicitat numai pentru Legea de punere în aplicare a Codului de procedură civilă. Deci pe amândouă, de acord.

Atunci,

După aceea, aprobăm ordinea de zi. Vă rog.

Partea tehnică, nu ați avut vot de mult, înțeleg. Vă rog, acum funcționează.

Cu 87 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 3 abțineri, această propunere a fost aprobată.

De asemenea,

Vă voi citi nota pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;

– Lege pentru modificarea și completarea Codului penal și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă validarea unui magistrat ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Îl invit la microfon pe domnul președinte Toni Greblă, pentru a prezenta raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă rog.

Microfonul 7.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Printr-o scrisoare adresată Biroului permanent, Consiliul Superior al Magistraturii ne-a înaintat lista finală cu magistrații aleși în Consiliul Superior al Magistraturii.

În ședința din 26 martie 2012, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a luat spre examinare documentele trimise Biroului permanent și, având în vedere Legea nr. 317/2004 privind CSM, precum și Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al

Magistraturii, a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte un raport favorabil de validare a listei finale cu procurorul ales ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii, motiv pentru care propunem plenului Senatului să-l valideze ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii pentru postul vacant pe domnul Bogdan Gabor, acum prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș.

Domnia Sa urmează să-și exercite mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru restul de mandat de patru ani.

Competența de validare a membrilor CSM revine întotdeauna plenului Senatului, iar hotărârea se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți.

Mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Și eu vă mulțumesc.

Îl rog pe domnul Bogdan Gabor, prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, să confirme prezența.

Vă mulțumesc.

Întrucât Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii nu reglementează modalitatea de vot pentru validare, vă propun vot electronic secret.

Vă felicităm și vă dorim mult succes domnule primprocuror!

Înainte de a trece mai departe, domnul senator Hașotti și apoi domnul senator Radu Alexandru Feldman doresc să facă unele precizări.

Vă rog, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Așa cum știți, domnul Teodor Viorel Meleșcanu ocupă o altă funcție și era președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Vă propunem ca în locul domnului Teodor Viorel Meleșcanu să fie domnul senator Cristian David, care a fost membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI și a demisionat între timp din această comisie.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Domnul senator Radu Alexandru Feldman, vă rog. Microfonul central.

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

## Domnule președinte,

## Stimate doamne senator,

## Stimați domni senatori,

Așa cum bine știți, în urmă cu două zile ne-a părăsit una dintre personalitățile cele mai strălucite ale teatrului și filmului românesc, maestrul Ion Lucian.

A fost un actor extraordinar, a fost un regizor, a fost un profesor, a fost un ctitor de teatru care se înscrie cu siguranță în galeria marilor oameni de teatru pe care i-a avut România.

V-aș fi recunoscător dacă ați accepta ca Senatul României să păstreze un minut de reculegere în memoria marelui artist care a fost Ion Lucian.

## _Se păstrează un moment de reculegere._

## Vă mulțumesc.

În cu totul altă ordine de idei, mult mai prozaică, aș vrea să vă spun, stimați colegi din Grupul parlamentar al PNL, că mă bucur sincer că sunteți din nou în sala Senatului și, cu siguranță, la fel, colegii dumneavoastră în Camera Deputaților.

## Stimați colegi din Grupul parlamentar al PSD,

Mă bucur sincer că suntem din nou împreună și sper să rămâneți împreună până la sfârșitul actualei legislaturi. Așa cum sunt sigur că înțelegeți că desemnarea mea ca membru în Consiliul Național al Audiovizualului a avut în vedere experiența de-a lungul a trei mandate, cu activitate preponderent sau în exclusivitate în Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, și faptul că eu cunosc bine Legea audiovizualului și cunosc bine instituția.

La data la care am acceptat onoarea să reprezint Guvernul, premierul în CNA, situația, configurația în Senatul României era cu totul alta decât cea cu care ne confruntăm astăzi. Pentru că sub nicio formă nu doresc să creez niciun fel de prejudiciu și să destabilizez majoritatea Coaliției guvernamentale în Senat, vă anunț că, în deplin acord cu legea, îmi voi continua activitatea în Senat pe o perioadă conferită clar și stipulată clar de lege. Rămân în continuare alături de dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Vă informez că participă la lucrările noastre domnul ambasador al Republicii Moldova la București, domnul Iurie Reniță.

Sigur că, în primul rând, va fi interesat de punctele 8 și 9 ale ordinii de zi.

La punctul 4 din ordinea de zi...

Domnule senator Severin, vă rog. Microfonul 3.

## **Domnul Georgică Severin:**

Aș vrea să fac o precizare, ca să respectăm Legea audiovizualului.

Un membru odată numit nu mai reprezintă în CNA instituția care a făcut numirea. Deci, cu tot respectul pentru domnul Radu Alexandru Feldman, Domnia Sa, odată numit, nu mai poate reprezenta Guvernul în CNA, trebuie să fie complet independent.

Mulțumesc.

## **Domnul Radu Alexandru Feldman**

**:**

Cer cuvântul!

Atât de prețios este timpul, domnule senator... Bun. Microfonul 2, vă rog.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Respect fiecare clipă pe care o petreceți aici. Știu cât este de important, dar pentru că observația a venit din partea unui coleg din Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, care se presupune că știe Legea audiovizualului, timpul acordat unui nou membru al CNA-ului de a-și da demisia din partid sau din instituția pe care a reprezentat-o este de trei luni de zile.

Vă mulțumesc.

Ba nu asta a fost... Trebuie să fiu avocatul domnului senator Severin. Nu asta a fost tema intervenției Domniei Sale.

Punctul 4 din ordinea de zi, numirea președintelui și a vicepreședintelui Agenției Naționale de Integritate.

Dau cuvântul domnului președinte Toni Greblă, pentru a prezenta raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă rog.

Microfonul 7.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În conformitate cu Legea privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, președintele și, respectiv, vicepreședintele agenției sunt numiți în funcție de către Senat, în urma unui concurs organizat potrivit legii.

Consiliul Național de Integritate ne-a înaintat propunerea de numire privind validarea rezultatului concursului pentru ocuparea funcției de președinte și, respectiv, vicepreședinte ai Agenției Naționale de Integritate, organizat în perioada ianuarie–martie 2012 de către CNI.

Pentru această funcție, au fost declarați câștigători ai concursului domnul Horia Georgescu, pentru funcția de președinte al agenției, și domnul Bogdan Stan, pentru funcția de vicepreședinte al aceleiași agenții.

Potrivit Legii de organizare a Agenției Naționale de Integritate, în această funcție pot fi numiți cetățenii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: capacitate de exercițiu deplină, studii juridice sau economice, nu au făcut parte, în ultimii trei ani, din partide sau alianțe politice, nu au fost agenți sau colaboratori ai serviciilor de informații înainte de 1990, nu au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, sunt apți din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției.

Față de aceste motive, în ședința din 2 aprilie 2012, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au analizat documentația depusă la dosarele celor doi candidați declarați admiși la concursul organizat de CNI și, constatând că au fost îndeplinite condițiile legale, au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună aprobării dumneavoastră numirea celor doi, respectiv a domnului Horia Georgescu pentru funcția de președinte al Agenției Naționale de Integritate și a domnului Bogdan Stan pentru funcția de vicepreședinte al Agenției Naționale de Integritate.

În consecință, comisia propune plenului numirea celor doi în funcțiile prezentate mai sus, pentru un mandat de patru ani, cu precizarea că mandatul actualilor conducători ai agenției expiră la data de 17 aprilie 2012.

Mulțumesc.

## **Domnul Vasile Blaga:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrucât Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea ANI, republicată, nu reglementează modalitatea de vot pentru numiri în funcții, vă propun vot electronic secret.

Supun la vot numirea vicepreședintelui ANI în persoana domnului Bogdan Stan.

Vă rog.

Cu 75 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă și 12 abțineri, domnul Bogdan Stan a fost validat în funcția de vicepreședinte al ANI.

Conform prevederilor...

Conform... După vot aplaudați?

Mulțumesc.

Conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 144/2007, republicată, președintele și vicepreședintele depun jurământul în fața Senatului.

Îl invit la microfon pe domnul președinte al ANI, Horia Georgescu, să depună jurământul.

## – **Domnul Horia Georgescu** _președintele Agenției Naționale de Integritate_ **:**

„Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă mulțumesc pentru votul acordat astăzi și vă asigur că Agenția Națională de Integritate va încerca să-și îndeplinească obiectivele pe care România și le-a asumat în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare și, în același timp, să răspundă așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește lupta împotriva corupției.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog să semnați și să îmi dați jurământul.

Îl invit la microfon pe domnul vicepreședinte al Agenției Naționale de Integritate, Bogdan Stan, pentru a depune jurământul.

## – **Domnul Bogdan Stan** _vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate_ **:**

„Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire.

Așa să-mi ajute Dumnezeu!” Mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru prezență și dumneavoastră, și domnului Horia Georgescu, și domnului prim-procuror Bogdan Gabor.

Dacă aveți alte probleme, puteți să vă continuați programul.

Domnule senator Cristian Țopescu, doriți să interveniți? Vă rog.

Microfonul central.

## **Domnul Cristian George Țopescu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș vrea să spun câteva cuvinte adresându-mă noii conduceri a Agenției Naționale de Integritate.

Vechea conducere a avut un obiectiv: atacarea oamenilor de valoare din Parlamentul României. La început, a fost atacat un medic eminent, care a făcut numai bine celor aflați în suferință, acuzându-l că este incompatibil cu funcția de senator. Medicul, în fața căruia mă înclin cu mare respect, și-a dat demisia din Senatul României și a rămas în breasla sa, care l-a și onorat cu o funcție de conducere.

A urmat un alt atac împotriva unui om de valoare din cultură, precum că ar fi incompatibil cu funcția de senator și cu cea de director al unui teatru. Acest om de cultură a dus teatrul respectiv, anul trecut, într-un turneu glorios în Marea Britanie, apreciat de presa britanică, este vorba de țara marelui „Will”, mă refer la William Shakespeare, și nu la William „Cheese”. Și respectivul om de cultură este acum într-un proces referitor la această incompatibilitate.

A urmat o a treia incompatibilitate, mai hazlie decât toate, precum că directoarea Circului de stat „Globus” nu mai poate fi deputat în Parlamentul României. Circul pe care îl conduce doamna respectivă a câștigat mari premii internaționale la Monte Carlo, mă refer la circul ca artă, și nu la circul existent, uneori, în Camera Deputaților.

Urez noii conduceri a Agenției Naționale de Integritate să nu mai atace oamenii de valoare din Parlament și din România. Le mulțumesc anticipat.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Trecem la punctul 5 din ordinea de zi, o informare a plenului Senatului cu privire la respectarea principiilor prevăzute de Protocolul nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona pentru unele acte europene. În conformitate cu prevederile punctului 11 alin. (2) din Procedura de lucru și Mecanismul decizional al Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar, în temeiul Tratatului de la Lisabona, de modificare a tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, se aduce la cunoștința plenului că următoarele propuneri de acte europene nu încalcă principiul subsidiarității sau principiul proporționalității:

1. COM (2011) 809 final – Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare „Orizont 2020” (2014–2020).