Daniel Olteanu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Nepromulgarea Legii bugetului de către domnul președinte Iohannis, prilej de exaltare pentru unii, în opinia mea, e un motiv de tristețe și îngrijorare. Avem acest ghinion în Moldova, în Vaslui, ca tocmai bugetul care ne pune pe harta marilor investiții în infrastructură să fie contestat și amânat de la promulgare.

În 25 de ani, fiecare proiect de buget ar fi trebuit contestat, dacă oamenii politici erau cu adevărat responsabili în ceea ce privește modul în care cea mai săracă regiune a țării a fost sărăcită și mai mult cu fiecare an. Nu s-a întâmplat! Majoritățile, minoritățile și președinții au acceptat senin că săracii trebuie să devină și mai săraci.

## Stimați colegi,

Nici acum nu ni s-a dat foarte mult, în termeni financiari, dar ni s-a dat aproape tot ce se putea, luând în considerare realitatea din teren. Avem în acest buget sumele necesare la nivel de documentații și execuție pentru proiectele Moldovei, între care, după 21 de ani, apare o investiție uitată – autostrada spre cel mai important punct de trecere a frontierei de est, Albița, aflată pe un coridor european.

Tocmai pentru că am votat în trecut împotriva bugetelor care au exclus Moldova și Vasluiul și am protestat vehement, prin toate mijloacele, când a fost cazul, sunt acum un susținător necondiționat al bugetului pe 2019.

Nu o să mă refer la faptul că nepromulgarea Legii bugetului de către domnul președinte amână plata alocațiilor majorate către milioane de copii, ci vreau să-i transmit domnului președinte Iohannis că așteptam din partea Domniei Sale o luare de poziție la fel de vehementă în trecut, atunci când Moldova nu exista în bugetele pe care le promulga cu lejeritate. Eu votam împotrivă, iar Domnia Sa era de acord cu acele alocări care luau de la săraci și dădeau la bogați, căci asta s-a întâmplat.

M-aș fi așteptat, ca o reparație morală, măcar, față de ultimii doi ani, în care Moldova și Vasluiul doar au contribuit, fără să existe pe harta alocărilor pentru mari proiecte de infrastructură, ca domnul președinte să conteste măcar verbal acele bugete care adânceau dezechilibrele, așa cum le-am contestat și eu, și alții.

Mai mult decât justificările Domniei Sale mă întristează retorica electorală în care le îmbracă, în condițiile în care era momentul ca domnul președinte să facă o prioritate din atenția sa față de respectarea proiectului de buget. Aș fi vrut să vină la jumătatea anului și să critice dacă fondurile alocate Moldovei și Vasluiului ar fi fost neconsumate. Da, atunci îl simțeam cuplat și la realitatea din stânga Siretului, care, vă asigur, e cu totul alta decât cea de la Palatul Cotroceni.

Domnul președinte nu a făcut decât să amâne și mai mult momentul în care ne vom putea bucura în Moldova de investițiile în mari proiecte de infrastructură. Ultimul adversar de care au nevoie locuitorii din cea mai săracă regiune a țării e un președinte care, prin gesturile sale politice, să fie o piedică în plus în calea speranței lor la un trai mai bun.