Cseke Attila Zoltán

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Onorat Senat,

Am să prezint un punct de vedere mai original, totuși este un punct de vedere. Dacă aș vrea să-i dau un titlu acestui act normativ, aș putea să spun: „Sistemul sanitar contraatacă”.

La ce mă refer? Recunosc că nu sunt un profesionist al domeniului medical și n-am lucrat în acest sistem sanitar, dar cunosc situații, există situații în care persoane care au venit, într-un fel, din afara sistemului sanitar au îndeplinit cu brio, aș putea spune, funcția de conducător al unităților spitalicești, față de alții care vin din interiorul spitalului, chiar dacă sunt ei cadre universitare sau medici primari. Sigur, proporția urmează a fi discutată.

Știu foarte bine că se uzează frecvent, indiferent de ce mandat discutăm, de această posibilitate de reorganizare a diverselor direcții și unități spitalicești, restabilirea unor noi criterii pentru numirea acestora, pentru ca cei care nu sunt bine văzuți de Executivul respectiv să fie schimbați.

Această ordonanță, din punctul nostru de vedere, nu face altceva decât acest lucru, creează un cadru legislativ pentru schimbarea managerilor de spital, ceea ce s-a și întâmplat, știm cu toții.

Totuși, stimați colegi, rămâne o problemă juridică, acești manageri și-au câștigat în 2006, pe legislația aflată în vigoare, dreptul de a conduce acele unități, printr-un concurs, și au încheiat cu Ministerul Sănătății un contract de management pe o perioadă de maximum 3 ani, cele mai multe cazuri, probabil, de 3 ani. La data încheierii acelor contracte era în vigoare o lege, Legea nr. 95/2006, care stabilea niște criterii, cauze de încetare a contractului de management. Exact, sunt 14, dintre care dați-mi voie să mă

refer la două: „nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public” și, a doua, „în situația existenței unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor managerului”.

Observați și dumneavoastră că sunt două cauze de încetare exprese, care se referă la profesionalismul managerului de spital, or, se pare că n-a fost de ajuns. Nu s-au putut găsi situații, nu s-au putut găsi evaluări ca, pe baza acestor două cauze de încetare care să se refere strict la activitatea managerului, eventuala lipsă de profesionalism, și atunci Guvernul a trebuit, prin această ordonanță, să introducă două noi cazuri de încetare a contractelor de management, printre care, sigur, este un caz care spune că „managerul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege”. Sigur, s-au stabilit alte condiții, criterii pentru a ocupa o asemenea funcție.

Practic, ce s-a întâmplat? Statul, prin Guvern, a modificat unilateral un contract de management aflat în vigoare, valabil încheiat pe baza unei legislații din 2006, fără știința celuilalt contractant, adică a managerului de spital, ceea ce într-un stat de drept nu este permis. Sigur, putem să discutăm în care mandat ce s-a făcut, dar pretindem că suntem pe calea cea bună. Pentru mine este de neînțeles această modificare și pentru că aceste contracte de management urmau să expire, în marea lor majoritate, în câteva luni, s-au încheiat pe trei ani în 2006, urmau să expire în câteva luni și nu avea niciun rost să fie această modificare.