Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·30 septembrie 2008
Declarații politice · adoptat
Király Andrei Gheorghe
Discurs
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Peste câteva zile, maghiarii de pretutindeni comemorează un eveniment de tristă amintire.
La 6 octombrie 1849, au fost executați la Arad 13 generali ai Armatei Revoluționare Maghiare. Începând cu anul 2001, ziua de 6 octombrie a fost decretată zi de doliu național pentru maghiarii de pretutindeni.
Ce vină au avut acești generali și cum au ajuns în această situație neîntâlnită pentru acele vremuri? Generalii au fost ofițerii Armatei Imperiale, având taberele militare pe teritoriul Ungariei în momentul izbucnirii Revoluției Pașoptiste, la data de 15 martie 1848.
Presat de revoluțiile din Imperiul Habsburgic, împăratul a promulgat legile din aprilie, prin care Ungaria putea să formeze guvern propriu, și, în urma unor alegeri, un organ național legislativ.
În urma acestor hotărâri, ofițerii și trupele aflate în Ungaria intrau sub comanda ministerului de resort al noului guvern. Guvernul instalat la 11 aprilie 1848 a introdus o serie de legi prin care s-a asigurat dezvoltarea democratică a noii societăți, în urma desființării totale a vechiului regim feudal.
Însă noul împărat, Franz Joseph, n-a recunoscut legile promulgate de predecesorul său și a inițiat o serie de acțiuni militare împotriva revoluției din Ungaria, în vederea refacerii Imperiului Habsburgic.
După mai multe înfrângeri din primăvara anului 1849, habsburgii au cerut sprijinul Rusiei țariste. În urma acestor acțiuni militare comune, revoluția a fost înfrântă. Generalii Armatei revoluționare au hotărât să depună armele în fața trupelor rusești la data de 13 august 1849, la Șiria, lângă Arad.
Pentru pedepsirea revoluționarilor s-au instituit tribunale militare. Tribunalul Militar de la Arad a fost prezidat de baronul Hainau, care a hotărât pedeapsa capitală pentru cei 13 generali, considerați rebeli.
De remarcat că acești generali executați lângă Cetatea Aradului, doar o parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, câte unul dintre executați a fost de naționalitate germană, sârbă și croată.
Memoria celor 13 generali-martiri la Arad este marcată de obeliscul din platoul execuției, unde se află și mormântul comun al generalilor, și Statuia Libertății, reamplasată în aprilie 2004, aflată în prezent în Parcul Reconcilierii.
Comemorările, decente, sunt organizate la cele două monumente în fiecare an, ca un însemn al recunoașterii idealului în numele căruia s-au ridicat revoluțiile europene din ʼ48-ʼ49, al idealului libertății.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.