Mihaela Popa

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prezenta propunere legislativă intervine în urma primirii în audiență a zeci de persoane, majoritatea mame, aflate în situații critice în care le este imposibil să-și crească copilul nou-născut, pentru că, pe de o parte, nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de concediul de creștere a copilului plătit, iar pe de altă parte, nu au cu cine să-și lase copilul în timpul zilei, când s-ar afla la lucru.

De fapt, această inițiativă își dorește să elimine o nedreptate existentă acum, în actuala lege. La momentul actual, în România, se acordă indemnizație pentru creșterea copilului persoanelor care în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului au realizat venituri profesionale supuse impozitului. Această prevedere a condus la situații paradoxale în care persoane care au muncit 10–15 ani, dar în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului nu au lucrat sau au lucrat parțial, câteva luni, nu pot beneficia de concediu și indemnizație de creștere a copilului, și deși au contribuit zeci de ani la bugetul asigurărilor sociale. Există însă persoane care au contribuit de-a lungul vieții doar 12 luni înaintea nașterii copilului și beneficiază de această indemnizație.

Vin cu o propunere legislativă prin care cer flexibilizarea acestei condiții, și anume luarea în calcul pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului a ultimelor 12 luni din ultimii trei ani anteriori nașterii copilului.

Natalitatea a fost, în anul 2012, aproape de minimumul ultimilor șase decenii, spune Institutul Național de Statistică. Numărul mamelor care își abandonează copiii la naștere crește alarmant. Astfel, anul trecut, aproape 1.500 de micuți au fost lăsați în maternități sau în spitale, potrivit Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, principala cauză fiind sarcina.

De ce trei ani? În cazul acordării indemnizației de șomaj se iau în considerare 12 luni lucrate în ultimii doi ani anteriori depunerii cererii de șomaj. Fără a desconsidera importanța ajutorului acordat șomerilor, trebuie să recunoaștem că mamele – sau, după caz, tații – care cresc copilul nou-născut au dreptul cu atât mai mult la o prevedere mai flexibilă pentru a beneficia de concediu și de indemnizația de creștere a copilului.

Trebuie să ținem cont că, în ciuda reglementărilor legislative care le protejează pe viitoarele mame, ele se confruntă însă cu o formă de discriminare, pentru că angajatorii evită pe cât posibil să angajeze o femeie însărcinată.

Și, nu în ultimul rând, după absolvire, majoritatea tinerelor femei încep să-și construiască cariera, să-și găsească locul

pe piața muncii, ceea ce implică, de multe ori, schimbări de joburi, _internship_ -uri, activități de practică. Acest lucru însă conduce la o discontinuitate în câmpul muncii pe perioada primilor ani după absolvire, ceea ce înseamnă că ele nu pot beneficia de concediul de creștere a copilului, conform actualei legi, pentru că nu au, de cele mai multe ori, continuitatea celor 12 luni dinaintea nașterii copilului.