Brian Cristian

464 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

România a trecut în ultimele luni pe lângă un risc real de criză financiară, iar fără măsuri rapide eram la un pas de a pierde ratingul de investiții, de a avea piețe financiare închise și a nu ne mai putea finanța ca stat.

Tradus în viața de zi cu zi, asta ar fi însemnat salarii și pensii doar pentru câteva luni, iar apoi blocaj.

În acest context, revenirea la responsabilitate politică nu a fost doar o opțiune, ci o necesitate, iar măsurile nepopulare și grele pentru români și îndelung criticate, de data aceasta, au fost necesare.

Evident că mulți și-ar fi dorit ca ordinea firească să fi fost mai degrabă tăierea risipei din cheltuieli publice decât modificarea taxelor.1 2 Dar, tocmai de aceea, în acest context,

În contextul ședinței

trebuie să vorbim despre reorganizarea teritorială.

*

România funcționează după aceleași principii din 1968.

Între timp, România s-a schimbat radical. Am pierdut milioane de oameni prin migrație, natalitatea a scăzut, economia s-a concentrat în câțiva poli de dezvoltare, iar statul a rămas împărțit ca acum aproape 60 de ani. Prețul îl plătesc, în schimb, în fiecare zi, cetățenii: prin servicii slabe, bani irosiți și șanse inegale de dezvoltare.

Actualul model administrativ nu mai corespunde realității demografice și menținerea lui generează costuri uriașe și rezultate slabe, mai ales în comunele și orașele mici.

Avem prea multe UAT-uri, avem prea puțini locuitori. Avem peste 2.800 de comune, adică aproximativ 90% din totalul unităților administrativ-teritoriale, dar ele găzduiesc doar 44% din populație.

Aproape jumătate dintre ele, dintre UAT-uri, 1.500 la număr, au sub 3.000 de locuitori, iar peste 75% din toate localitățile nu depășesc 5.000.

Mai mult, 119 orașe, adică 55% din total, nu mai îndeplinesc nici măcar criteriul legal minim de 10.000 de locuitori.

Peste 400 de comune au sub 1.500 de locuitori, iar sute de localități funcționează într-o zonă de nelegalitate demografică și consumă resurse ca și cum ar fi viabile.

Nu vorbim doar de cifre; vorbim de acces la servicii esențiale, în contextul în care peste 80% din orașele mici nu au spitale sau secții de spital, iar distanța medie până la unitatea medicală trece de 20 de kilometri.

În educație, comunele mici nu au școli gimnaziale, orașele sub 3.000 de locuitori nu au creșe și adesea nici licee. Asta înseamnă copii care fac zeci de kilometri până la școală și oameni bolnavi care nu ajung la timp la medic.

Aceasta nu este o dezbatere tehnică, ci una profund politică și morală. Vrem să continuăm să finanțăm structuri goale de conținut doar pentru a păstra funcții și influență locală sau vrem să direcționăm resurse către servicii reale, către oameni?*

România anului 2026 nu mai poate fi administrată după harta de acum 50 de ani. Dacă vrem un stat modern, reforma administrativ-teritorială este o obligație. Mulțumesc.