Daniel Olteanu

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Schema de ajutor de stat derulată prin intermediul Ministerului Finanțelor este una generoasă. Și, de-a lungul timpului, bugetul de stat a susținut cu sume considerabile companiile private care au aplicat pentru acest sprijin.

Conform informațiilor publice, lista cererilor de acord pentru finanțare, depuse până la data de 19 septembrie, cuprinde 32 de solicitări; valoarea totală a sprijinului pe care companiile îl doresc fiind de peste 1,3 miliarde de lei. Cu acești bani s-ar crea la nivel național 5.242 de locuri de muncă. Iar ceea ce am spus până acum este partea plină a paharului.

Mergând la analiza în detaliu a acestor solicitări, observ faptul că din cele 32 de proiecte care ar trebui sprijinite cu fonduri de la bugetul de stat doar două sunt din Moldova. Iar solicitările companiilor din această zonă reprezintă abia 2% din suma totală.

Nici măcar o singură companie cu capital străin nu dorește să investească în Moldova prin această schemă de sprijin. Iar asta face cu atât mai remarcabil efortul antreprenorilor români care își desfășoară activitatea în cea mai săracă regiune a țării. Stimați colegi, am avut intervenții pe această temă și acuzam modul în care companiile cu capital privat românesc din Moldova fuseseră văduvite de ajutoarele de stat. Se pare că această situație nefericită se repetă și acum.

Prin urmare, sunt de părere că Guvernul ar trebui să le ofere – este obligatoriu să le ofere – beneficii suplimentare celor care își propun să creeze locuri de muncă în estul țării.

Nu pot să nu observ că, așa cum arată acum, această schemă de ajutor de stat nu va face decât să crească și mai mult decalajele dintre Moldova și celelalte regiuni. Pentru că asta se întâmplă când din 100 de lei alocați de la nivel central doar 2 lei sunt pentru Moldova.

De ce se întâmplă asta? O singură explicație acoperă o bună parte din răspuns: lipsa marilor investiții în infrastructură.

Companiile refuză să investească într-o zonă din care mărfurile trebuie transportate cu costuri de timp și financiare mult mai ridicate.

Este evident că lipsa infrastructurii din Moldova a transformat această regiune într-un furnizor constant de forță de muncă pentru străinătate și companiile din vestul țării.

În fața acestei situații, cred că se impune o analiză foarte serioasă a efectelor pe care le-au avut, la nivel de dezvoltare regională, aceste scheme de ajutor de stat. Iar în acest sens i-am transmis o interpelare doamnei prim-ministru Viorica Dăncilă.

Consider că trebuie să ni se prezinte public, într-un raport detaliat, modul în care acest tip de sprijin a dus la dezvoltare economică; care sunt rezultatele la mai mulți ani de la acordarea sprijinului; dacă ajutoarele de stat au dus la creșterea discrepanțelor între Moldova și restul țării – opinia mea este că da.