Gabriela Crețu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Știți că în mod repetat am susținut că prin măsuri punitive, mai ales penale, nu se tratează... efecte..., se tratează doar efectele unor disfuncții sociale, nu se tratează și cauzele care au dus la acele disfuncții sociale. Cauza hărțuirii morale trebuie tratată prin educație, prin promovarea unor valori și atitudini în conformitate cu fundamentul pe care stă construită societatea în care trăim, și anume respectul ființei umane și al drepturilor sale.

Avem nevoie de o schimbare structurală a relațiilor sociale în care semenul să fie tratat ca ceea ce este, un egal, chiar și atunci când este inferior ierarhic sau mai slab sau mai gras sau femeie sau de altă culoare etc. În același timp, nu pot să nu remarc că, în legislația noastră, oamenii sunt recunoscuți că au corp, pentru că infracțiunile care sunt legate de trup – loviri și alte agresiuni – sunt sancționate, dar nu sunt recunoscuți că ar avea și spirit. Infracțiunile care vizează umilirea, hărțuirea morală, crearea unui mediu în care să se simtă psihic rău nu sunt luate în considerare. Or, sunt multe situații în care, o spunem noi însene, am prefera să ne dea o palmă decât să ne umilească cineva.

Eu n-aș vrea să cred că, dacă astăzi va cădea această lege, este pentru că în această sală sunt mulți hărțuitori. Este destul de grav faptul că nu se realizează de către toată lumea că e vorba de o chestie foarte serioasă. Dacă cei din Occident au sesizat mai întâi, au sesizat după ce s-a ajuns la situații dramatice, în care oamenii s-au sinucis din cauza tratamentului pe care îl aveau la locul de muncă. Și atunci, s-a reflectat că poate e cazul, măcar ca să atragem atenția, că există asemenea probleme, să facem și legislație în domeniu.

Mulțumesc.