Dumitru Pelican

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sunt și eu fumător. Ascult această campanie nu numai în țară, ci și în lume, de ani de zile. Uniunea Europeană a fost, într-adevăr, foarte fermă și, pe arenele de fotbal și arenele de competiții sportive, a fost exclus fumatul. De acord. OK!

Ceea ce este regretabil este că, în loc să vedem campanii furibunde – măcar pe televiziunea publică, unde avem dreptul să-i citim un program bun, că suntem plătitori de taxă – pentru acest public, nu..., noi încercăm să oprim un efect nociv – ca biolog vorbesc, am soție medic, știu foarte bine ce înseamnă acest efect al tutunului –, încercăm să punem acest principiu de pumn în gură, să-l scoatem complet. Este foarte ușor, dragi colegi, să spunem că, dacă-l vom interzice din toate instituțiile, îl vom opri. Nu! Este o falsă impresie.

Dacă vă uitați pe statisticile OMS-ului (Organizația Mondială a Sănătății), să știți că aceste măsuri n-au dus la nimic... așa, consistent, să reducă fantastic de mult numărul fumătorilor.

A fost scos fumatul și de pe cursele de avion. Dar, apropo de Europa, stimați colegi, sunt și cârciumi în Uniunea Europeană, în țări europene, care au locuri prevăzute pentru fumat. Pe aeroportul secundar din Paris este un loc special amenajat. Sunt locuri în care... Și-au dat seama până și acele țări că, în momentul în care impui cu forța ceva, nu obții decât: „fructul oprit este cel dorit”. Nu cred că așa... Putem să venim foarte clar: locuri special amenajate. Păi, îi este ușor unui coleg..., îl auzeam pe domnul Calcan, era chiar cinic la adresa fumătorilor – glumesc, stimate coleg! –, dar, dacă stau 10 ore în această instituție – sunt zile când am stat și 12 ore, sunt zile când am stat foarte puțin –, unde să ies să fumez? Chiar nu pot să am un loc amenajat într-o instituție publică, mic... unul mic, să fumez o țigară? Pentru că medicii care sunt în sală, somitatea noastră, domnul profesor Popa, știe: când devii dependent de tutun este tot un fel de drog. Nu poți să-l omori pe acel om cu această lege, lasă-i un locșor acolo de fumat.

De acord, nu vom fuma oriunde, dar un loc special amenajat... Nicio normă europeană nu poate să ne interzică asta, pentru că toate aceste măsuri excesive... Copiem de multe ori tot ce vine de afară. Îmi pare rău, nu tot ce-i bun de afară...

Nu există boală, dragi colegi, există bolnavi. Nu există caz, există cazuri. Haideți să nu mai încercăm să punem pumnul, că vom opri... Nu va scădea numărul de fumători și, până la urmă, dacă e dependent, lasă-i, domnule, un locșor mic acolo, mic...

Într-adevăr, nu trebuie toți să inhalăm. De acord. Dar nu să-l introducem..., să-l scoatem complet, complet. Și ce să facă? Ești director, ești acolo... Unde să te duci să fumezi? Să ieși în haină, să te duci să fumezi la poartă? Dacă asta dorim, să obținem acest efect, n-avem decât să votăm. Vă mulțumesc.