Emil Răzvan Theodorescu

## Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, sunt silit să ating două chestiuni, fiecare cu o notă personală.

În ceea ce privește propunerea colegului Hașotti, ea este perfect îndreptățită și o spun în calitatea mea de membru titular al Academiei Macedonene de Știință. Această țară mi-a făcut onoarea de a mă alege membru al academiei sale. Nu se poate folosi decât formula slavo-macedonean sau macedo-slav, pentru că, altfel, intrăm într-o confuzie teribilă. Nu mai este nevoie să dezvolt acest lucru.

În cea de-a doua chestiune, dacă veți deschide „Istoria Românilor”, volumul 3, recent apărut – se întâmplă să fiu coordonatorul acestui volum academic – veți vedea această problemă a secuilor foarte bine lămurită.

Secuii vin în secolul al XII-lea ca o etnie distinctă, cu un rol militar distins, distinctă de masa maghiară, cu un alfabet, care este alfabetul siculorum, cunoscut în texte și, într-adevăr, în acea vreme, exista – o spun specialiștii și o spun și în „Istoria românilor” – o distincție lingvistică și de habitat clară.

Aceste lucruri, însă, au dispărut în cursul timpului, și limba secuilor, secui care s-au topit în masa maghiară, dincolo de niște tradiții folclorice și dincolo de un aspect confesional – ei au rămas catolici, în timp ce restul masei maghiare a trecut la protestantism – practic, astăzi, după opinia specialiștilor pe care i-am folosit și care sunt autorii din tratatul coordonat de mine, sunt vorbitori de limbă maghiară.

Deci este o limbă dialectală, dacă vreți. Acesta este felul în care se vorbește, de pildă, despre castiliană sau despre _langue d’oc_ , limba din sudul Franței.

Sunt niște particularități lingvistice, într-adevăr, dar care nu ne permit să vorbim despre o limbă.

Distincția a existat, aveți perfectă dreptate, însă ea nu mai există astăzi.