Onuț Valeriu Atanasiu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Suntem în pragul sărbătoririi a 105 ani de la Marea Unire a României, prilej de reală mândrie națională, dar și de a trage un semnal de alarmă.

Voi începe cu acest din urmă aspect. Pe 1 decembrie 1918 era adoptată „Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia”. Actul consfințea nu doar unirea teritorială, ci și drepturile pe care le primeau cele 13 milioane de locuitori.

Primul principiu fundamental proclamat de Adunarea Națională la alcătuirea noului stat român viza „deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare”.*

Uităm sau nu cunoaștem faptul că doar puțin peste 70% dintre locuitorii de atunci se declarau români, față de 89% în prezent. Trei din zece locuitori erau maghiari, adică 8%, germanii reprezentau 4%, evreii 4%, rutenii 4%, rușii 2%, bulgarii 2% sau romii 1,5%. În prezent, maghiarii reprezintă doar 6% și romii 3,5%, restul nu depășesc pragul de un procent.

România Mare era o țară cosmopolită, a toleranței.* În continuarea primului principiu fundamental era scris: „Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării, în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.”