Nelu Tătaru

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației politice – „La poarta Schengen-ului”. Stimați colegi,

O acțiune comună a procurorilor anticorupție din România și din Republica Moldova a dus, în octombrie, la următorul rezultat: 23 de vameși și polițiști de frontieră români au fost puși sub învinuire, iar alți 32 de basarabeni au fost arestați.

În februarie 2011, zeci de polițiști de frontieră de la Vama Albița erau ridicați de anchetatori și duși cu elicopterul la București, într-unul dintre cele mai ample dosare de corupție din Moldova, ca urmare a unui denunț făcut chiar de șeful Poliției de Frontieră Vaslui. Lentoarea justiției și încâlcelile ei legislative aveau să transforme dosarul „Albița I” într-un adevărat fiasco. Deși ancheta este finalizată din aprilie 2011, procesul a început abia la finele anului trecut, după ce judecătorii de la trei instanțe s-au contrazis succesiv cu privire la cine ar trebui să soluționeze cauza.

Tot la începutul anului 2011, imediat după dosarul „Albița I”, ofițerii Direcției Generale Anticorupție au descins în mai multe vămi din țară și, în urma anchetelor, aproape 300 de vameși și polițiști de frontieră au ajuns în fața magistraților.

Atunci, oamenii legii au scotocit fiecare colț din punctele de frontieră de la Moravița I și II, Siret, Albița, Naidăș și toți angajații au fost duși la București pentru audieri. În peste 40 de ore, 276 de lucrători vamali și polițiști de frontieră din țară au fost acuzați de luare de mită, mulți fiind arestați. Aceștia au fost acuzați că ar fi primit sute de mii de lei și euro. În total, după doi ani și jumătate, doar 23 de persoane au fost condamnate, dintre care doar 13 definitiv, însă cu suspendare.

Tot anul acesta a mai existat o pronunțare de condamnare definitivă în dosarul „Lotul Ploiești”. Cei 13 vameși inculpați au fost trimiși în judecată de procurorii DNA în urmă cu aproape șapte ani.

În cazul lotului de vameși de la Otopeni trimiși în judecată în 2007, cei 21 de vameși judecați în acest dosar au fost condamnați pe fond. În cazul acestora, procesul se află în stadiu de recurs.

Cu condițiile tehnice îndeplinite încă din februarie, când era asumat termenul pentru aderare, România se vede încă în incapacitatea de a atinge ținta integrării în Schengen, din cauza temerilor că frontierele Uniunii sunt vulnerabile mai ales din cauza corupției. Progresele României în lupta cu acest flagel nu au fost considerate convingătoare, mai ales de Olanda, care a avut o poziție argumentată similar și în urmă cu patru ani, și când a încercat să amâne termenul de intrare a României în UE.

Sari Essayah, eurodeputat finlandez, a recunoscut că gestul Olandei și al Finlandei de a se opune este un pic nedrept și că ceea ce se întâmplă este, de fapt, o decizie politică, fără a ține cont de criteriile tehnice de aderare la Schengen. Este vorba de o încercare de a repara o greșeală mai veche – admiterea României și Bulgariei în Uniune în 2007, un pas făcut prea devreme și pripit, în opinia lor.