Ioan Deneș

## Mulțumesc.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi e „Reabilitarea DN17C și DN17D, condiție obligatorie pentru relansarea turismului pe Valea Someșului Mare”.

Sunt convins că nu spun o noutate, o știm și o simțim cu toții, ne mai despart doar câteva zile de sărbătoarea sfântă a Paștelui. Creștinește vorbind, vom mai fi o dată martorii puterii sfințeniei, ai minunii Învierii.

Desigur, nu doresc să continui pe această cale a aprofundării minunilor credinței, nu că nu mi-ar fi plăcut, mai ales în această perioadă, dar problemele de fiecare zi cu care ne confruntăm și statutul de reprezentanți ai cetățenilor ne obligă să fim mai realiști decât ne-am dori uneori. Rămân, așadar, cu picioarele pe pământ și, chiar dacă s-ar putea face o legătură între subiectul declarației mele politice și contextul religios al Învierii, al Minunii, prefer ca ea să fie una tangențială doar.

Problema relației dintre infrastructura rutieră și dezvoltarea turismului local nu e la noi nici de dată recentă, nici caracteristică doar nouă, bistrițenilor. E o realitate care nu ne face cinste, dar căreia, de cele mai multe ori, nici nu i-am căutat soluțiile potrivite.

Județul Bistrița-Năsăud e unul cu un imens potențial turistic. Valea Someșului Mare, zonă de un pitoresc aparte, ocupând majoritatea arealului colegiului electoral în care am fost ales senator, are, la rându-i, o ofertă turistică naturală de excepție.

Fie că mă refer la Munții Rodnei, la peșterile de mare interes speologic, între care Peștera Tăușoarelor a devenit tot mai cunoscută, la turismul balnear de la Sângeorz-Băi, la turismul terapeutic și de agrement de la Băile Figa, Beclean, la turismul literar – să nu uităm că în zona aceasta e matca biobibliografică a lui Coșbuc și Rebreanu –, la creatorii de podoabe populare și continuatorii meșteșugurilor tradiționale, la turismul pastoral, piscicol sau cinegetic, dar și la cel religios-monahal, ținând cont de faptul că doar mânăstirile ortodoxe sunt aici în număr de 10, concluzia e aceeași: potențialii turiști au ce vedea, găsesc la noi o ofertă turistică variată.

Și totuși nu e nevoie de sofisticate studii și cercetări sociologice, se vede cu ochiul omului simplu că turismul în Valea Someșului Mare stagnează, chiar că veniturile obținute din turism au înregistrat un regres constant. Excepție o constituie Băile Figa, de lângă Beclean, care se dezvoltă continuu, stațiunea aflându-se totuși pe un drum – DN17 – modernizat.

Cred că, de altfel, motivul esențial pentru care se manifestă acest regres este starea deplorabilă a două drumuri naționale esențiale pentru tot ceea ce ar însemna proiectul turistic al Văii Someșului Mare. E vorba de DN17C, Bistrița – Năsăud – Dealul Ștefăniței, și DN17D, Beclean – Sângeorz-Băi – Cârlibaba, județul Suceava, două drumuri vitale atât locuitorilor zonei, cât și acelora obligați să le parcurgă aflându-se în tranzit spre Maramureș, prin Dealul Ștefăniței, sau spre Moldova, prin Pasul Rotunda. Nu mai spun că, fără o calitate mai mult decât acceptabilă a acestora, deopotrivă, interesul investitorilor în turismul local, dar și interesul turiștilor vor rămâne la limite foarte scăzute.