Găvrilă Ghilea

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Cu referendumul de modificare a Constituției pe Constituție călcând”.

Stimați colegi,

Recentele dezbateri din Senat pe marginea reducerii cvorumului la referendum au demonstrat, dacă mai era nevoie, cât de nocivă poate deveni o majoritate parlamentară încropită printr-o inginerie electorală orchestrată împotriva naturii și cât de grav poate ea atenta la spiritul și esența democrației.

O fi uzura la guvernare un proces firesc, necesar și ireversibil, dar să-i înspăimânte oare într-atât pe distinșii reprezentanți ai majorității politice românești încât aceștia să nu mai aibă curaj să dea ochii cu propriii alegători? Să nu uităm că un referendum de modificare a Constituției nu este un plebiscit oarecare.

Nu poate fi tăgăduit faptul că legitimitatea „Bibliei Națiunii”, cum mai este numită Constituția, este dată, în primul rând, de reprezentativitatea corpului electoral care o susține și, în al doilea rând, de stabilitatea acesteia, care trebuie să rămână un obiectiv fundamental pentru orice stat.

Or, a înjumătăți majoritatea simplă a alegătorilor înscriși pe liste doar pentru a ușura efortul propovăduirii noilor sale reglementări de către reprezentanții actualei puteri aruncă acest demers în derizoriu.

Pe de altă parte, dacă invocarea recomandărilor Comisiei de la Veneția poate fi acceptată ca făcând parte din arsenalul retoricii parlamentare a reprezentanților puterii, ridicarea lor la rang de axiome este ridicolă și neavenită.

În Uniunea Europeană există state care nu au abdicat de la sfânta majoritate care reglementează și susține orice inițiativă democratică, menținând cvorumul de participare la referendum de 50% plus unu.

Iată de ce consider că este inacceptabil să modificăm o Constituție, adoptată în 1991, cu 50% plus unu din numărul alegătorilor înscriși în liste, în condiții de participare de cel puțin 50% plus unu, schimbând regula în timpul jocului sau cvorumurile în timpul valabilității aceleiași Legi fundamentale.

Să nu uităm că în anul 2003, la precedentul referendum de modificare a Constituției, simpla premisă a neîntrunirii cvorumului de prezență a determinat organizatorii să aloce două zile pentru desfășurarea scrutinului.

Mă întreb: de ce ar mai fi făcut-o, dacă era atât de „curat constituțional” să minimalizeze cvorumurile, prin lege, până la concurența cu cele realizabile la urne?

Vă mulțumesc.